Tuaregii sunt o populație berberă nomadă care trăiește în Sahara centrală,Algeria,Libia la marginea deșertului saharian Sahel,Niger,Mali și Burkina Faso.
Limba pe care o vorbesc se numește tamajaq,tamasheq sau tamahaq,în funcție de regiune.Folosesc un alfabet propriu numit tifinagh(pronunțat tifinar).Sunt considerați primii locuitori ai Africii de Nord.
Occidentalii îi numesc”oamenii albaștri” după culoarea turbanului(ceka).Vopsit cu indigo el se decolorează cu timpul pe obraji.Aceste populații nomade sunt confruntate cu forme de asimilare culturală sau lingvistică,la marginalizare economică sau politică,fapt care a dus la confruntări armate.Mulți au abandonat nomadismul si s-au fixat în marile orașe sau la marginile Saharei.Principala ocupație este creșterea animalelor.Dar sunt și meseriași pricepuți în prelucrarea metalelor și confecționarea bijuteriilor.
Brățări tuarege din Mali
Tuaregii poartă un veșmânt lung(robă) țesută din bumbac și un turban alcătuit dintr-o fâșie de pânză de in cu o țesătură complexă, lungă de 4-5 metri,înfășurată în jurul capului,care îi protejează de soare,ploaie sau vânt.Acesta poate fi de orice culoare,dar două culori au o semnificație deosebită:albul,purtat in semn de respect pentru o zi deosebită și indigo,pentru zilele de sărbătore sau când este foarte frig.
Ceremonialul ceaiului este un mod de a-și manifesta ospitalitatea și un pretexte pentru a discuta cu vizitatorii în trecere.Musafirului i se oferă ,una după alta,trei cești de ceai,făcut din aceleași frunze.Primul ceai este ”amar ca viața,al doilea este tare ca iubirea iar al treilea dulce ca moartea”.
A refuza cele trei ceauri este o impolitețe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu