Darurile Orientului-(VII)

Condimentele :
 1.Susanul

Semințele de susan sunt foarte folosite în bucătăria orientală drept condiment sau pentru deserturi.A cunoscut o mare extindere în țările subsahariene pentru că investițiile în culturile de susan sunt foarte mici.Semințele sunt deosebit de bogate în calciu.
Celebra formulă din ”Ali-Baba și cei patruzeci de hoți”(din ”O mie și una nopți”):”Sesam deschide-te” l-a făcut cunoscut tuturor copiilor.
În India semințele de susan sunt considerate un simbol al nemuririi.
A sosit și în Europa de foarte multă vreme și este folosit în patiserie.Il găsim pe covrigi și pe pâinicile de hamburger...

2.Șofranul

Floare de șofran


În bucătăria orientală este folosit pentru condimentarea orezului ,a cărnii de pui și a peștelui.Are o culoare galbenă plăcută și gust dulce.Se obține din stigmatele unor flori care cresc în Orientul Mijlociu.Pentru a se obține acest praf galben stigmatele se prăjesc și se macină.Este unul dintre cele mai scumpe condimente.
Era foarte valoros în Persia antică iar fenicienii făceau prăjituri cu șofran pe care le dăruiau zeiței Astarte.
Fragmente de șofran s-au găsit în piramidele egiptene.
Șofranul este menționat de Homer , Pliniu cel Bătrân , Hippocrates , Chaucer și Shakspeare.
Numele său vine de la cuvântul arab”asfar”(care a dat în spaniolă ”azafran”).
Din alte surse, având în vedere, prezența culturilor de șofran pe platoul iranian ,”safranum”  ar veni din cuvântul persan”zaparanon” care înseamnă ”aur” dar și ”stigmat”.
Spania exportă șofran din secolul al XIV-lea și deține azi 70% din piața mondială.
Ultima duminică din Octombrie , în provincia La Mancha , este sărbătoarea culesului la care participă oameni din toată Spania și turiști.Dintre frumusețile locale este aleasă o Dulcinee iar Don Quijote și Sancho Panza își fac apariția triumfală la sărbătoare.

                                                                              Stigmatele florii de șofran




***


Intre condimentele care au venit din Orient și pe care le-am adoptat se află și scorțișoara, cuișoarele,chimenul, ghimbirul, piperul, menta,
busuiocul,foile de dafin.
Ce gust ar avea mâncărurile noastre fără ele?

Darurile Orientului( VI):Laleaua

Laleaua imperială din Iran
(este reprezentată și pe drapelul național)

Se spune că în Persia, țara ei natală, laleaua își are cupa de un roșu aprins iar, mijlocul acesteia este de culoare neagră și simbolizează dragostea. Când este trimisă persoanei iubite, aceasta va înțelege că celui care a trimis-o, la fel ca și lalelei, inima i se mistuie de dragoste ca un grăunte de jar și chipul său radiază de fericire .
Potrivit unei legende persane, prima lalea ar fi apărut din picăturile de sânge ale unui îndrăgostit și, pentru mult timp la persani, laleaua a fost simbolul iubirii neîmpărtășite. Cu peste 1300 de ani în urmă, laleaua era celebrată prin versurile poetului persan Musharrifu'd-dinSa'adi. El descria minunata sa grădină din ”Gulistan”(estul Uzbekistanului) : „ Murmurul rece al brizei, cântecul păsărilor, fructe coapte din belşug, lalele în diferite culori și trandafiri parfumați au creat un paradis”.
În ceea ce privește numele acestei flori, acesta ar veni de la cuvântul persan „toliban“ care înseamnă „turban“ iar în limba latină a fost tradus cu „tulipa”. Corespondentul spaniol este ”tulipan”.

***
A fost cultivată pentru prima dată în Turcia, și a fost introdusă în Vestul Europei în secolul al XVII-lea de către Carol Clusius, un faimos biolog din Viena. După ce austriacul a observat și admirat aceste superbe flori în grădinile palatelor din Turcia, prietenul sau, Ogier Busbecq, fost ambasador al Instabului, i-a trimis câțiva bulbi în semn de prietenie. După Turcia ,Olanda a devenit ”țara lalelelor”.
Cu timpul laleaua a devenit simbolul Olandei. Multi turiști vizitează această țară doar pentru a vedea aceste flori de culori strălucitoare.
Se spune că laleaua este simbolul armoniei în viața sentimentală, al unei vieți fericite.

Laleaua neagră

                                       Laleaua pestriță

Darurile Orientului (V): Trandafirul

Trandafirul

Dintre toate florile cunoscute,trandafirul, poate fi considerat o floare a tuturor timpurilor,simbol al frumuseții și pasiunii.Este cunoscut și cultivat încă din vechime,dar istoria sa se pierde în negura timpului.
Căutând să lămurească delicata problemă a originii trandafirului, biologi de prestigiu au ajuns la concluzia că această „floare a florilor“ își are originea în Orientul Apropiat, de unde s-a răspândit în lumea întreagă, având ca strămoș modestul măceș cu 5 petale.
Locuitorii vechiului Imperiu Persan erau renumiți cultivatori de flori.În grădinile nobilimii, numite „paradisuri “ creșteau trandafiri, maci, lalele, narcise, liliac etc. Trandafirul era cea mai apreciată floare și se cultiva intensiv. Persiei i se mai spunea „ țara trandafirilor “ iar, orașul Şuşa era supranumit „ orașul crinilor”.
Unul dintre cele mai cunoscute și apreciate soiuri era „ Trandafirul de Damasc “ (Rosa Damascena). Acesta înflorea o dată pe an toamna și avea o floare cu petale neregulate, puternic parfumată şi, spini foarte ascuțiți. Se presupune că ar fi fost creeat în Asia Minor, după care a fost răspândit în Siria, Asia Centrală și Orientul Apropiat.
Potrivit unor cronicari ai vremii, Rosa Damascena a fost adus în Europa de către cavalerii cruciați în jurul anului 1254.
***
În cultura arabă, trandafirul simbolizează frumusețea masculină. Se spune că trandafirii au răsărit din picăturile de sudoare de pe fruntea profetului Mohammed în drumul său spre rai. Se mai spune că, în trecut, dacă un musulman găsea pe jos o floare sau doar o petală de trandafir, se grăbea s-o așeze într-un loc ferit, pentru a nu fi călcată în picioare, profanând memoria profetului. Cuvântul persan pentru trandafir este „ gul “ care înseamna„ floare”“ și este apropiat de „ghul”care însemna”spirit”.

Sursa :Internet