Dansul oriental- magie și mister

Dansul oriental a inspirat pictori și coregrafi .
In imagine: un tablou realizat in 1920 la Paris , cu un model anonim: ”Dansatoare orientală”
***
Dansul oriental este cea mai străveche formă de dans, practicată inițial exclusiv de către femei pentru femei. Dansul oriental este o sărbătoare a vieții, a pasiunii și a misterului feminin, deci un dans cu mișcări naturale pentru trupul femeii. În antichitate, femeile din Orient o adorau pe Zeița Mamă (în funcție de cultură: Ishtar, Isis, Shakti etc.),cea care se manifesta în fiecare dintre ele și le înzestra cu puterea de a da viață. 
Dansul s-a transmis din generație în generație și cu timpul femeile au început să danseze la fiecare ocazie cu care se întâlneau, cu atât mai mult cu cât religia le impunea să stea în camere separate de bărbați (această tradiție se mai păstrează și astăzi, în anumite regiuni din lumea arabă).

Expresia”dans din abdomen” este traducerea expresiei englezești ”belly dance”care,la rândul ei,este traducerea expresiei franceze la "danse du ventre", dată de armata lui Napoleon, care a descoperit dansul oriental dupa campania de cucerire a Egiptului din 1798. Dansatoarele egiptene i-au șocat pe soldații francezi care au considerat costumele și miscările lor languroase drept un afront sexual. Soldații, exponenți ai unei societați franceze puritane în care biserica epocii desconsidera dansul, au făcut o interpretare (parțial) eronată, alimentata desigur și de fanteziile lor și au văzut în dansatoare niște prostituate, iar dansul lor l-au numit "la danse du ventre". Consacrarea expresiei a avut loc ulterior, la Târgul Internațional din Chicago din 1893, cu ocazia expoziției "The Streets of Cairo". "Belly dance" a fost un nume-carlig suficient de scandalos încat să atragă privirile vizitatorilor către dansatoarele din Orientul Mijlociu prezente la expoziție.
Se mai folosesc și denumiri derivate, în funcție de zona geografică și de imaginația oamenilor...
 

Arta dansului oriental este apanajul feminității, iar fiecare figură de dans are darul de a pune în valoare corpul și sufletul femeii. Miscările de dans se realizează preponderent din abdomen și mai putin prin intermediul picioarelor, în timp ce pozițiile și mișcările specifice brațelor conferă expresivitate și solemnitate. Tehnica esențială consta in izolarea diferitelor parti ale corpului si miscarea lor în mod independent fie simultan, fie succesiv. Mișcările de baza sunt: mișcarea rapidă si tremurată a șoldurilor ,unduiri,pași specifici ("pasul cămilei") și transferuri de greutate de pe un picior pe celalalt ("giuvaierul").

                               Costum oriental de dans

Muzica este de origine orientală din țări ca Egipt, Turcia, Liban sau Tunisia. In mod traditțional, dansatoarele sunt desculțe, pentru a menține legatura lor cu energiile pamântului. Cel mai adesea, dansatoarele folosesc accesorii diverse ca: voaluri, bastonul, sabia, eșarfe, lumânări, tăvi (cu lumânări),candelabru (pus pe cap) sau chiar un șarpe, fiecare cu o simbolistică aparte.

”Dansatoare orientală” Tablou realizat în 1883 de E.Richter (pictor și arhitect).