duminică, 29 aprilie 2012

Darurile Orientului (I)

1.Poveștile
Darurile Orientului au fost extrem de generoase în diferite domenii. Este imposibil să treci insensibil pe lângă ele.
Și sunt atât de multe și care de care mai frumoase:palatele,grădinile,
fântânile,arborii,florile,fructele exotice,animalele.Și apoi covoarele,
bijuteriile,mătăsurile,îmbrăcămintea fastuoasă.
Și cafeaua,mirodeniile și fructele exotice.Și muzica și dansul și
poveștile. Toate au intrat în viața noastră,nu se mai știe în ce ordine
și n-au mai ieșit.Le-au adus cruciații,călătorii,negustorii.
Toate au avut ecouri în povestirile,poeziile și tablourile poeților,
scriitorilor sau pictorilor europeni.
Poveștile din ”O mie și una de nopți”,citite sau ecranizate,ne-au
încântat copilăria și ne-au înflăcărat imaginația...


                          Manuscris ”O mie și una de nopți”

duminică, 22 aprilie 2012

Orientul în Occident : Cultura arabă în Europa


Voi încheia capitolul Alhambra cu  aceste ultime rânduri.
După plecarea ultimului sultan nazarid în ciuda dorinței Regilor Catolici de a șterge urmele Islamului din teritoriile cucerite în întregime de către creștini, după căderea Granadei în 1492, palatul maur fiind atât de frumos a scăpat de distrugere și a fost folosit ca reședință regală când Curtea trecea și prin Granada. Suveranii au proclamat Decretul Alhambrei.
Ansamblul a căzut în desuetudine, nefiind restaurat decât cu ocazia sejururilor regale. Apoi jefuitorii și-au făcut apariția așa cum consemnează în scrierile lor diferiți scriitori care au vizitat Alhambra în secolul al XIX-lea, ca Washigton Irving, Gustave Doré și Charles Davillier.


Contribuția arabilor la cultura și civilizația Europei medievale s-a realizat prin canalul Spaniei și Siciliei.
Arhitectura Evului Mediu din Occident a fost influențată de arhitectura arabă. S-au folosit în edificii arcul în formă de potcoavă (pentru numeroasele sale posibilități decorative), ferestrele duble, creneluri, cupole, ecorația policromă cu ceramică smălțuită.
Darurile Orientului au fost extrem de generoase în diferite domenii: arhitectură, literatură, medicină, matematică, în diferite meșteșuguri.
Le voi menționa și ilustra pe alte pagini.


vineri, 20 aprilie 2012

Orient în Occident:Căderea Granadei-istorie și legendă(II)


Războiul din Granada este denumirea care este dată campaniilor militare dintre 1482 și 1492 în timpul domniei Regilor Catolici în cadrul luptei de Reconquista( recucerirea teritoriilor de sub dominația arabă).
Protocolara încredințare a cheilor orașului și a fortăreței-palat Alhambra, la 2 ianuarie 1492(reprezentată cu fast în tabloul lui Francisco Padilla)este comemorată în fiecare an cu o fluturare de steaguri la Ayuntamiento( Primăria orașului).


Ultimul sultan al Granadei Muhammad al XII-lea(Boabdil)încredințează cheile orasului lui Don Gutierrez de Cárdenas în Turnul Comarilor.
Contele de Tendilla și trupele sale intră în Alhambra.Flamura Castiliei și crucea sunt înălțate pe unul dintre turnurile fortăreței, numit astăzi Torre de la Vela.
Boabdil lasă orașul și palatul intacte în mâinile adversarilor.
Sultanul a pus să se excaveze mormintele strămoșilor săi pentru a nu fi profanate de creștini și a reînhumat osemintele în moscheea de la Mondújar.
Legenda spune că pe drumul exilului,în locul numit ”ultimul suspin al maurului”Boabdil s-a întors cu fața către capitala regatului pierdut și a plâns.Iar mama sa Aixa Fatima i-a strigat:”plângi ca o femeie ceea ce n-ai știut să aperi ca un bărbat”.
 Este exilat în sud la Laujar de Andarax în munții Alpurrajas, unde regele Ferdinand îi dăduse o feudă.Acolo își pierde soția Morayama care va fi inhumată tot la Mondújar.Trădat de vizirul său care-i vinde pe ascuns moșia, ultimul sultan al Granadei este obligat să se îmbarce pentru Maroc.

luni, 16 aprilie 2012

Orient în Occident:Căderea Granadei-istorie și legendă(I)

Cucerirea Granadei.
La Rendicion de Granada - tablou de Francisco Padilla.

Neînțelegerile care au stat la baza formării regatelor de ”Taifas” au făcut ca tronul Granadei să fie dat familiei Ziri.
Primul dintre ei Zawi ibn Ziri ,abandonând orașul Medinat Elvira ,a întemeiat un nou oraș,Madinat Garnata(1013).
Incepând de atunci Granada musulmană cunoaște în evoluția sa trei etape:
1.epoca ”ziri” ( zona ocupată este atestată de zidul cetății ,care se află în centrul actualului cartier Albaicin,cunoscută sub numele Alcazaba Cadima.

2.epoca berberă,
sub domnia Almoravizilor și Almohavizilor(Almohades-1090-1269).
In această perioadă structura urbană s-a modificat foarte puțin.
Acum s-a construit ”Puerta Monaita( sau de la Erilla,sau Puerta de la Alcazaba),una dintre căile de acces cele mai vechi ale Granadei.

 Puerta Monaita

3.epoca nasaridă(”nazari”)
In această epocă se impune și se dezvoltă Regatul Granadei .Se întăresc zidurile de apărare ale cartierelor și se intreprinde construirea orașului palatin Alhambra sub domnia lui Alhamar.
Moscheea regală a fost edificată sub Muhammad al III-lea.La început de secol XIV exista deja nucleul ,(”la medina”),cu prăvălii,locuințe particulare și edificii comunitare.
Orașul nasarid a rămas organizat în șase districte întărite cu ziduri de apărare care comunicau între ele prin porți care se închideau pe timpul nopții.Fiecare district era divizat în cartiere cu dimensiuni și caracter diferit.
Orașul își va păstra această structură până în 1492.
După această dată,cei 11 ani care au urmat cuceririi sale au adus schimbări importante structura și aspectul său.