vineri, 25 martie 2016

”Bosforul”- Serghei Esenin

Bosforul-Intrarea dinspre marea Marmara


                  Eu n-am văzut, persano, Bosforul niciodată,
                  Să nu mă-ntrebi de dânsul că nu ştiu să răspund.
                  In ochii tăi văd marea pentru întâiaşi dată
                  Cum flacăra albastră şi-o pâlpâie la fund.

                  Ducând postavuri scumpe şi suluri de mătasă,
                  N-am mers cu caravana spre falnicul Bagdad.
                  Inclină, pentru mine, statura ta frumoasă,
                  Lângă genunchii proaspeţi tristeţtea să mi-o scad.

                  Rugându-te, zădarnic îmi umilesc mândria,
                  Puţin de tot îţi pasă dacă-ţi şoptesc încet,
                  Că acolo departe în ţara mea Rusia,
                  Sunt pentru toată lumea cel mai vestit poet.

                  Harmonica prin mine răsună năzdrăvană,
                  Aud cum latră câinii la luna altui cer.
                  Au n-ai vroi tu oare, ciudata mea persană,
                  Să-mi vezi albastra ţară de spice şi de ger?

                  Prin locurile-acestea nu-s numai într-o doară,
                  Chemarea ta fierbinte răzbise traiul meu,
                  Iar braţele, mai albe decât o primăvară,
                  Aşa ca două aripi mă -nfăşurau mereu.

                  Demult eu nu mai caut în soarta mea hodină,
                  Deşi trecuta viaţă n-o blestem şi n-o-nfrunt.
                  O, rogu-te vorbeşte, de vrei, despre lumină,
                  Despre ținutul vostru în care uit că sunt.

                  Harmonica din suflet înăbuş-o cu şoapte
                  Şi cu parfum de famec adapă-mă oricât,
                  Ca după una blondă ce-i hăt la miază-noapte,
                  Să nu regret atâta, să nu suspin atât.

                 Cu toate că Bosforul nu l-am văzut vreodată,
                 Îţi voi vorbi pe urmă de raiul lui profund,
                 Că-n ochii tăi văd marea pentru întâiaşi dată
                 Cum flacăra albastră şi-o pâlpâie la fund.

Serghei Esenin, Motive persane. 



luni, 14 martie 2016

Pe țărmurile Bosforului - ( II ) - Palatul Beylerbeyi



sala de intrare

 Palatul Beylerbeyi (Beylerbeyi Sarayı) este situat pe țărmul asiatic al Bosforului, în cartierul cu același nume. Numele său ”beiul beilor” înseamnă ”guvernator general”, titlu care a aparținut lui Rumeli Beylerbeyi Mehmet Pașa. Acesta și-a construit o reședință departe de centrul actual al  orașului. Sultanii otomani l-au imitat și, la rândul lor, si-au construit reședințe. In 1829 sultanul Mahmud al II-lea a construit un palat din lemn ( konak) pe malul Bosforului. Dar acesta a fost distrus de un incendiu.
Pentru a-l înlocui sultanul Abdulaziz ordonă construirea actualului palat pentru a-i servi ca reședință de vară sau palat de protocol. Aici îi primea pe oaspeții străini.
L'architecte Sarkis Balyan (1835–1899) concepe palatul în stilul barocului francez. Este realizat între 1861 et 1865.


Construit din marmură albă, palatul are o formă dreptunghiulară cu parter și două etaje. In afara oficiilor și a bucătăriilor ansamblul cuprinde 6 saloane de primire și alte 26 de camere. Interiorul are o sală de intrare cu fântână și bazin pentru reconfortul oaspeților, în zilele călduroase.
Solul este acoperit cu covorașe împletite din pai de Egipt, utile atât iarna cât și vara.
Însuși sultanul Abdulaziz a realizat schițele pentru decorarea plafoanelor.
Lustrele sunt din cristal de Boemia., iar covoarele de lux sunt realizate  la Hereke.

Scara


In 1869 împărăteasa Eugenia, soția lui Napoleon al III-lea, a vizitat palatul și a fost uimită de eleganța și rafinamentul acestuia în așa măsură încât a comandat o copie a ferestrelor pentru  palatul de la Tuileries.
Mai sobru decât palatul Dolmabahçe, palatul Beylerbeyi este situat pe una dintre terasele unui minunat parc, renumit pentru magnoliile sale.
Grădina palatului este decorată cu arbori, statui și bazine. Iar imaginea palatului, văzut dinspre Bosfor, este superbă. Chioșcul de marmură și Chioșcul galben (restaurat ulterior de Abdulaziz) ar fi fost construite de Mahmud al II-lea.



Ultimul sultan al imperiului otoman, Abdulhamid al II-lea , după abdicarea sa în 1912,  a fost reținut ca prizonier în acest palat până la moartea sa , în 1918.
Palatul i-a primit și pe oaspeții lui Ataturk in timpul republicii. Ulterior a fost transformat în muzeu.
Este unul dintre cele mai frumoase monumente de pe țărmul anatolian.

duminică, 6 martie 2016

Kiz Kulesi –„Turnul fecioarei“-- Două legende


Când privirea îmbrățisează Bosforul de pe înălțimile cartierului Cihanghir ea se oprește asupra unui turn ridicat în mijlocul apelor aproape de cartierul Üsküdar, pe țărmul asiatic  al orașului. Culorile mângâietoare ale apusului par să învăluie turnul în mister. Insulița pe care se află se mai numește și ”insula prințesei”...
Intr-adevăr, două legende sunt legate de existența Turnului Fecioarei(Kiz Kulesi)


Prima legendă se referă la mitul lui Hero și Leandros.
Hero era o preoteasă a zeiței Afrodita și trăia într-un turn la Sestos pe malul euopean, aproape de Helespont( numele antic al strâmtorii Dardanele). Tânrul Leandros, care locuia în Abydos, de cealaltă parte a srâmtorii, s-a îndrăgostit de frumoasa Hero. Pentru a-și întâlni iubita el traversa înot, Helespontul în fiecare noapte. Hero aprindea o luminiță în turn pentru a-i arăta drumul. Dar într-o noapte cu furtună vântul aprig a stins lumina din turn. Leandros n-a mai găsit drumul și a pierit în valuri. Marea l-a adus la țărm iar frumoasa Hero, sfâșiată de durere  s-a sinucis aruncându-se în mare...
Din cauza proximității și a asemănărilor geografice dintre Bosfor și Dardanele imaginația populară a transferat legenda în insulița Kiz  Kulesi, situată la intrarea în Bosfor.


A doua legendă, foarte populară în Turcia, ne povesteste despre un împărat bizantin (sau sultan)) care avea o foarte frumoasă fiică pe care o iubea nespus...O ghicitoare i-a prezis sultanului că fiica sa avea să moară mușcată de un șarpe, chiar în ziua când va împlini 18 ani. Pentru a o apăra de această soartă cumplită sultanul a construit un turn în mijlocul Bosforului. Nimeni în afară de sultan nu o vizita pe frumoasa prințesă.
In ziua aniversării, sultanul , fericit că a putut ocoli  primejdia, i-a adus fetei un coș cu fructe rare. Un șarpe care se strecurase printre fructe a mușcat-o  iar frumoasa fată a murit în brațele tatălui său...



marți, 1 martie 2016

Pe țărmurile Bosforului - Cetăți și palate-


Cetatea Rumelia















Pe o fâșie îngustă de pământ, pe malul european al Bosforului, Mahomed Cuceritorul (Faith) a ordonat construirea unei fortărețe, Rumeli hisari, cu scopul de a controla căile comerciale și traficul militar în timpul camapaniei sale de cucerire a Constantinopolului.
El a inițiat o competiție între generalii săi, care concurau unul împotriva altuia pentru a construi cât mai repede turnurile și a zidurile crenelate.
Ambiția, spiritul de competiție și eforturile au făcut ca această fortăreață de dimensiuni considerabile să fie terminată în 4 luni.
Sultanul a stat în fortăreață numai câteva luni deoarece Bizanțul avea să fie cucerit curând.
Fortăreața a fost folosită ca vamă, depozi, închisoare și locație pentru reprezentații teatrale.

Turnul lui Leandru sau Turnul Fecioarei
Turnul lui Leandru, numit în limba turcă Kiz Kulesi – adică „Turnul fecioarei“ se află pe o insuliţă stâncoasă în apropierea țărmului asiatic din dreptul Constantinopolului, insuliţă care marchează simbolic limita dintre apele Mării Marmara şi cele ale Bosforului.
Turnul are o istorie bogată.  Generalul atenian Alcibiades a ridicat pe insuliţă primul turn, în anul 408 î.e.n., pentru a supraveghea mişcările navelor persane în apele Bosforului, între vechile orașe Bizanț și Chrysopolis.
Pe timpul Imperiului Roman pe insuliţă a existat un turn, păstrat ca punct de pază şi sub Imperiul Bizantin. Mult timp bizantinii au folosit stânca nu numai ca post de observaţie şi de atac asupra navelor inamice, ci şi ca sprijin pentru un lanţ greu ce traversa strâmtoarea şi bloca trecerea navelor inamice, lanţ asemănător ca cel ce bloca trecerea în Cornul de Aur.
Turnul a fost reconstruit şi transformat în fortăreață de către împăratul bizantin Alexis Comnen, în anul 1100, pe timpul primei cruciade.
Pe timpul Imperiului Otoman turnul a servitca punct strategic, punct care tria trecerea navelor prin strâmtoare. Sub această stăpânire turnul a suferit numeroase modificări şi reamenajări, dintre care cele mai importante, în anii 1509 şi 1763.
De aici se trăgeau salve de tun când un nou sultan se urca pe tron.


Castelului Yoros (Yoros kalesi)


Tot pe țărmul asiatic al Bosforului se mai păstrează încă ruinele castelului Yoros.
Este o fostă fortăreață bizantină situată la confluența dintre apele Bosforului și apele Mării Negre.
Pentru că a fost stăpânit de genovezi pe la jumătatea sec. al XV-lea, este numit și Castelul Genovez
 O gravură realizată de  William Henry Bartlet în 1838 pune în valoare frumusețea peisajului dși importanța strategică a castelului.

                William Henry Bartlet: Bosforul și castelul Yoros

                Confluența  Bosforului cu Marea Neagră