luni, 24 februarie 2020

Sicilia și cultura arabă

Ceea ce numim - nu tocmai exact - "cultura şi civilizaţia arabă", este de fapt, în cea mai mare parte, creaţia unor popoare ne-arabe, dar de religie islamică; popoare care au făcut parte din marele imperiu de odinioară al arabilor, care au folosit şi folosesc - în operele lor filosofice, ştiinţifice şi literare - limba arabă...(Ovidiu Drimba)

Palermo -artă arabă

Istoria Islamului în sudul Italiei își are începuturile în cadrul general al cuceririlor musulmane, continuată cu dominația musulmană asupra insulei Sicilia și a Maltei, proces care a fost inițiat din secolul al IX-lea.
Cucerirea musulmană a Siciliei și a unor părți din sudul Italiei a durat 75 de ani.
Stăpânirea musulmană asupra Siciliei a devenit efectivă din anul 902 când ultimul avanpost bizantin major din insulă, Taormina, a capitulat.
Domnia completă asupra insulei, sub forma Emiratului de  Sicilia, s-a situat între 965 și 1061.
Emiratul din Bari (din sudul Italiei) a avut o durată scurtă.(847 à 871)

Detaliu de manuscris care descrie cucerirea orașului Siracusa-878


Sicilia a reprezentat pivotul stăpânirii islamice în Italia.
Palermo a devenit capitala musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah Balharm ("Orașul").
Sicilia arabă a fost guvernată succesiv de către dinastia sunnită a aghlabizilor din Tunisia și apoi de către cea șiită a fatimizilor din Egipt.

Dinari din epoca aghlabidă din timpul emirului  Ibrahim al II-lea



Emiratul a atins apogeul său pe plan cultural sub emirii  Jafar ibn Mohammed (983-986) și .Yusuf al-Kalbi (990-998.).ambii fiind patroni ai artelor.
Ibn Hawqal, un comerciant din Bagdad care a visitat Sicilia în 950, ne-a lăsat o descriere  a orașului Palermo din acea vreme: ” o asezare fortificată numită ”alcazar”((alcázar, palat) este centrul cu o moschee .In cartierul al-Khalisa (Kalsa) se află palacio  emirului, băile, moscheea palatului , birouri  gugernamentale și chiar o închisoare. ”
  La sfârștul secolului al XII-lea, un alt călător, poetul și geograful arab  Ibn Jubair a vizitat orașul, lăsând și el o descriere a Al-Kasr și Al-Khalisa.:
”Capitala este înzestrată cu două daruri, splendoare și bogăție. Ea cuprinde toată frumusețea reală și imaginară pe care și-o poate dori cineva. Splendoare și grație împodobesc piețele și provincia; străzile și drumurile sunt larg, iar ochiul se bucură de frumusețea acestora. Este un oraș plin de minuni, cu clădiri similare celor din Cordoba, construite din piatră de var. Un permanent val de apă provenit din patru izvoare susură prin oraș. Sunt atât de multe moschei încât este imposibil să fie numărate. Multe dintre ele servesc și ca școli. Ochiul se bucură de toată această splendoare.”

***
Intr-adevăr ocupaţia arabă a introdus în agricultură un sistem de irigaţie perfecţionat aici ca în nici o alta ţară din lume la acea dată. Arabii au introdus în Spania şi Sicilia - de unde acestea se vor răspândi în restul Europei - metode şi specii necunoscute în agricultură, pomicultură şi horticultură, ca: orezul, cânepa, bumbacul, dudul alb, bananierul, curmalul, gutuiul, portocalul, lămâiul, caisul, piersicul, rodiul, moşmonul, pepenele galben, strugurii-ursului. 
De asemenea, manufactura mătasei, a bumbacului, a lânei, a hârtiei, introduse de arabi în Spania şi Sicilia (şi, prin acestea, în Europa), au dus la o puternică dezvoltare şi a comerţului.
***
Emiratul din Sicilia s-a destrămat din cauza luptelor interne dintre emiri și a fost cucerit de normanzi. Până în anul 1091, musulmanii au fost alungați complet. Cucerirea normandă a instaurat cu fermitate creștinismul romano-catolic în regiune, după ce creștinismul ortodox predominase în perioada stăpânirii bizantine și chiar în cea a dominației musulmane.

Palazzo dei Normanni, un palat fortificat islamic din sec.  IX , modificat ulterior după cucerirea normandă în sec. XI în sediul guvernului.


Pictură arabă realizată pentru regele normand,in jurul anului 1150(?)
(Palazzo dei Normanni)

Palermo- Palatul Zisa(înscris in patrimoniul UNESCO)


Sicilia a continuat să rămână şi sub dominaţia normandă o punte de legătură între civilizaţia Islamului şi cea a Europei. La curtea lor din Palermo regii normanzi şi-au atras erudiţi, medici, poeţi musulmani; în timp ce constructorii arabi au clădit diferite edificii splendide în stil arab, mult admirate şi azi. Iar împăratul Germaniei şi rege al Siciliei, Frederic II de Hohenstaufen  (care prefera să rezideze la Palermo), era un bun cunoscător al limbii, religiei şi ştiinţei arabe, întreţinând legături strânse cu Siria şi Egiptul, invitând la curtea sa erudiţi, poeţi şi filosofi musulmani din Orientul Apropiat, adoptând el însuşi cultura şi obiceiurile arabe.

Arta şi arhitectura arabo-normandă au combinat elemente occidentale (precum coloanele și frizele clasice) cu caligrafia tipică artei decprative musulmane.


Fântână de nișă în palatul Zisa


Muzicien  arabi la curtea lui Ruggero, (mozaic din Capela Palatină)



Regele normand Roger al II-lea


miercuri, 18 septembrie 2019

Clișee orientale într-o poezie


Stefan Baciu

                           Orient

                            Sarailii și baclavale, bragagii
                            tone de halvița și susan
                            narghilele și halva și gingirlii
                            bărbi cu pașalâc și lung caftan

                            trec iavaș-iavaș înspre harem cadâne
                            pașa trage cu nădejde din ciubuc
                            plin de ură, cu priviri păgâne
                            potrivindu-și laba groasă în papuc

                           corăbioare, bigi-bigi, musaca
                           pungi cu galbeni (aferim!) bacșiș
                           vine'n taină singur Vodă la cafea
                           vocea pașei taie ca un vârf de șiș...


marți, 10 septembrie 2019

Proverbele Orientului (I)

”Proverbul: înţelepciunea bâtrânilor şi tinereţea înţelepciunii”.
(definiţie aforistică de N. Petrescu-Redi -1999)

***
- ”Sunt o mie de feluri de a pierde o zi, însa niciunul de a o întoarce înapoi." (proverb arab)

***
***
- ”Deschide gura doar daca ceea ce ai de gand sa spui este mai frumos decat tacerea. ~ (proverb arab)
***

                     (Începem să îmbătrâni, când încetăm să învățăm)
***
- ”Când inima plânge pentru ceea ce a pierdut, spiritul râde pentru ceea ce a gasit”. ~( proverb sufit)

- ”Păstrează un copac verde în inima ta și poate că pasărea cântătoare va veni.” ~( aforism sufit)

***






(Dragostea unui tată esta mai înaltă decât un munte . Dragosrea unei mame este mai adâncă decât oceanul)-proverb japonez-
***
***
- ”O faptă bună moare atunci cand se vorbeste despre ea. ” (proverb arab)

             
  (Acul disprețului poate străpunge și carapacea 
                 unei broaște țestoase)-proverb indian-
***



marți, 9 iulie 2019

”Marghilomana”-Cafeaua turcească la București


Din Orientul Arab, cafeaua a ajuns în Europa. Licoarea aceasta aromată pe care o sorbim cu nesaț în fiecare zi, se prepară în nenumărate feluri, după gust sau specificul locului...
Prima cafenea (”cahvenea”) se deschide în București, la 1667, proprietatea unui fost ienicer, Kara Hamie.
România s-a mândrit cu renumita ”marghilomană”, care a intrat în vocabularul bucureștenilor după primul râzboi mondial.
Se spune că Alexandru Marghiloman (1854- 1925), om politic, jurist, mare moșier și lider  al partidului conservator era un mare amator de cafea.
Într-o zi pe când se afla la vânătoare a cerut valetului să-i facă o cafea. Acesta, neavănd  apă, a pregătit-o cu coniac...Așa s-a născut”marghilomana”. care este de fapt o cafea turcească fiartă cu rom sau coniac. Era servită în cesti foarte mici, fără toartă,(după moda turcească) numite ”filigene”. Cafeaua se fierbea în ibrice, pe nisip încălzit cu cărbuni.
In Bucureștiul interbelic, la ”Capșa”sau la ”Hanul lui Manuc” (în ”Sala Domnească”), unde aveau loc baluri mascate și serate mondene, unde se serveau pește sau friptură rece de mistreț asortate cu vinul potrivit (alb sau negru). cafeaua ”Marghiloman” era la mare cinste...
Există mai multe moduri de preparare a unei ”marghilomane”. Iată unul dintre ele:
La foc mic (sau la nisip) se pun la fiert în ibric 100 ml.coniac și 2 lingurițe de zahăr. Când amestecul clocotește se adaugă 3 lingurițe de cafea. Se  trage ibricul deoparte, se acoperă, și. după 2-3 minute (când cafeaua se depune la fundul ibricului, licoarea limpezită se toarnă cu grijă  în ceașcă...





luni, 9 aprilie 2018

Rădvane (carete) otomane

Caretă otomană
***
Multă vreme oamenii  au folosit pentru deplasare și pentru transportul greutăților animalele pe care le-au domesticit ( boi, cai, elefanți).
Cele mai vechi  informații despre roată apar menționate în documente descoperite în Egipt și în China.
Tăblițele de lut descoperite în Irak vorbesc despre existența carelor încă din anul 3500 Î.HR.
Odată cu dezvoltarea drumurilor, pentru a mări confortul călătorilor se construiesc trăsuri, diligențe, calești (trăsuri elegante cu capotă).
***
In țările din Orientul Mijlociu pentru transportul mărfurilor și persoanelor pe uscat erau folosite animalele: cămilele și caii. Mijloacele rulante au rămas incredibil și nejustificat de înapoiate, rămânând practic inexistente din peisajul cotidian până târziu.
 În Muzeul  Topkapî se  află câteva calești otomane, probabil din vremea lui Suleyman Magnificul.



***Rădvan (de la cuvântul rusesc rydvan) , termen învechit. Este o trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. Sinonim: caretă

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Cafea turcească (türk kahvesi) - (II)

Cafea și cafenele în spațiul otoman

Mod de prezentare al unei cafele turcești pentru două persoane

Intre secolele XV-XVI consumul de cafea se răspândește  în întreaga lume musulmană.
Cronicarul otoman İbrahim Peçevi  ne spune pe la 1640 că ”până în anul 962 (de la Hegira), - adică 1554-1555* , în orașul îndrăgit de Allah Constantinopol și pe pământurile otomane cafeaua și cafenelele nu existau. În această epocă, doi negustori, Hâkem din Alep și Şems din Damasc, s-au stabilit în oraș și au dechis fiecare o prăvălie în cartierul Tahtakale și au început să vândă cafea.”


Cafenelele din Imperiul Otoman, asemenea celorlalte din întreaga lume, erau locuri unde se forma opinia publică și erau frecventate de bărbați.
Inițial au apărut pentru a oferi servicii persoanelor care așteptau ora rugăciunii în apropierea moscheelor. Apoi, fiecare grup profesional avea propria sa cafenea unde clienții discutau diferite subiecte.
Cafeneaua a devenit un spațiu de conversație în cultura turcă.
O zicere populară spune:”Inima mea nu vrea cafea  și cafenele vrea un prieten.Cafeaua este o scuză”
*
Cafeneaua Kiva Han, cea mai veche cafenea din Constantinopol.
(Atestată în 1555. Nu s-a păstrat in forma inițială).


Modul de prezentare a cafelei ocupă un loc important în cultura turcească.
Prezentarea cafelei este un indicator al valorii, dragostei si respectului arătate unui oaspete.
Ceașca de cafea (finca) este cel mai important element vizual, în timpul prezentării.
În trecut ceștile nu aveau tortițe și de aceea erau băgate într-o ”mânecă” de lemn, corn sau metal pentru ca apa fiartă să nu frigă mâinile celor care o beau.
Această ”mânecă” sau suport numit zarf era cu sau fără tortițe.
Ceștile fără toartă erau făcute din porțelan fin sau lut. Cu timpul au fost înlocuite de cele cu toartă.
Existau de asemenea cești pe care erau scrise versete decorate ornamental. Numele meșterului care le-a creat era scris în partea de jos a ceștii.


Tava de cafea  este și ea importantă în prezentarea cafelei.
În istoria culturală a Turciei, cele mai dorite modele  erau cele rectangulare sau ovale; aveau adâncime și erau făurite din bronz aurit . După un timp, au început să fie folosite și cele din argint.
Cele folosite de sultani erau gravate uneori cu tughra imperială și cu desene în relief, adevărate  capodopere de prelucrare a metalului de către artizanii turci.
Există tăvi de cafea în Kireshir  denumite Damascus.
Trabzon este faimos pentru tăvile de cafea lucrate în filigran. Capacele sunt ornamentate cu motive locale.


Ibricul (cezve ) este un recipient de metal, de formă cilindrică sau de trunchi de con cu baza mare jos cu cioc și mâner lung(fix sau pliabil), folosit la fierberea și prezentarea cafelei.Cuvântul Ibrik era folosit și cu sensul de carafă  sau ulcior.
În perioada Otomană se practica otrăvirea prin intermediul cafelei . De aceea cafeaua nu era niciodată preparată în bucătărie si adusă la masă direct in ceașcă. Pentru a evita orie bănuială cafeaua, apa fierbinte era adusa împreună cu ibricul cu cafea care era pus pe cărbuni. Pe lângă ”ibrik"se folosea un ”Kahvedan”, un ulcior mic cu toartă, din cupru, alamă sau argint, în care se afla apa pentru cafea.
Cafeaua era pregătită pe loc și servita în fața oaspetului.
*
Recipient otoman din argint (”Kahvedan”),  pentru preparat  cafea.



Diferite carafe  din perioada otomană


Ibrik otoman imperial.(arhivele imperiale)