vineri, 24 august 2012

Călători prin Andalucía

 (ORIENT ÎN OCCIDENT)
MOTTO :
Quien no ha visto Sevilla no ha visto maravilla !
(Cine nu a văzut Sevilla nu a văzut ( o ) minune! )
Quien no ha visto Granada no ha visto nada !
(Cine nu a văzut Granada nu a văzut nimic! )

Theophile Gautier(1811-1872)

La 5 mai 1840 Th.Gautier pleacă în Spania pe care o descoperise mai întâi în ”Contes d`Espagne et d`Italie(”Povestiri din Spania și Italia”) de Alfred de Musset și în volumul ”Orientales”de Victor Hugo.Impresiile periplului său spaniol sunt relatate în ”Voyage en Espagne”(Călătorie în Spania), publicată în 1843 și într-un grup de poezii ”Espana”,integrat în volumul ”Poezii completes”,apărut în 1845Cartea este dedicată ”lui Eugene Piot,prietenul și tovarășul meu de călătorie” (10 februarie 1843).
A descris ca nimeni altul Granada și Alhambra. Impresiile sale sunt viguroase, documentarea este exactă și minuțioasă descrierile sunt impecabile,marcate de prospețimea privirii,de uimirea în fața a ceea ce vede și de grija exagerată pentru justețea cuvântului.

Charles Davillier și Gustave Dore
”Viaje por  Andalucía”(Călătorie prin Andaluzia)

Charles Davillier , baron și cavalerist în armata lui Napoleon al III-lea și gravorul Gustave Doré au făcut o călătorie în Spania în vara anului 1862 , spre sfârșitul domniei reginei Isabel a II-a . Printre locurile care i-au fermecat pe acești doi călători romantici au fost Sevilla și Granada , manifestând un real interes de a trăi în orașul Granada , străbătându-i străzile și încercând să se identifice cu obiceiurile oamenilor , cu modul lor de viață cotidian.

Gustave Doré a ilustrat această relatare a ”Călătoriei prin Andalucía” cu minunate gravuri. Iată câteva dintre ele:
                                    Giralda de Sevilla
                                     Hoț de azulejos (Alhambra)
                             












                                                 Poarta Turnului Infantelor (Alhambra)
Surse diverse.

duminică, 5 august 2012

Darurile Orientului( VIII)

Pisica persană
(Iran kidisi)
                                  Traditional persian (pisici persane tradiționale)

Pisica persană este o rasă caracterizată printr-o față lată,aplatizată și o blană abundentă în culori foarte variate . Coada este scurtă și stufoasă. Sunt considerate pisici aristocrate.
75% din pisicile cu pedigree înregistrate sunt persane.Primii strămoși atestați documentar ai pisicilor persane au fost aduși din Khorassan (Persia) , în 1620 , în Italia de către Pietro della Valle.
În aceeași epocă au fost aduse în Franța pisici de Angora (astăzi Ankara-Turcia)de către Nicholas Claude Fabri de Peiresc(1580-1637).
Din Franța au ajuns în Marea Britanie.
Pisicile din Khorassan erau gri iar cele de Angora erau albe.
Aristocrația prefera pisicile cu blană lungă . Au fost importate în Europa pisici cu blană lungă din Afganistan,Birmania,China și Rusia.
Linia persană actuală s-a dezvoltat în Marea Britanie în 1800 și provine din pisica de Angora.

                       pisică persană albă

Primele Persane erau unicolore . Persana bleu(obținută prin încrucișare)apreciată și de regina Victoria a cunoscut un succes rapid : ”Societatea Persanelor bleu”, creată în Regatul Unit (1901), este primul club de rasă...
Numele rasei face trimitere la strămoșii persani ,originari din zona de frontieră dintre Iran(Persia) și Turcia.
Prin încrucișări selective s-au obținut exemplare cu blană divers colorată:roșcat, negru,crem ,chocolat.
Pisicile persane au un caracter blând,liniștit,afectuos.Miaună discret și foarte rar. Sunt numite ”tigri de sofa”pentru că le place să doarmă mult.
Le place de asemenea să-și arate ostentativ frumusețea. Participă la concursuri de frumusețe și sunt și vedete de cinema.
                        O mare campioană : persană ” chocolat”
 

Și un frumos metis...