luni, 21 mai 2012

Darurile Orientului (IV)

4.Calul pur-sânge arab






 Motto:
”Arabii toți răsar din cort
Să-mi vadă roibul cum îl port
Și-l joc în frâu și-l las în trap
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Și nu l-aș da nici mort”
(G.Coșbuc:”El Zorab”)


Calul ”pur-sânge arab” a fost mult timp subiect de legendă și mister. El își are originile în Orientul Mijlociu și a fost una din cele mai vechi rase de cai domesticite.Au crescut în deșert,fiind foarte prețuiți de beduini pentru rezistența și inteligența lor.
Se spune că erau adăpostiți în corturile lor iar relația dintre om și cal era aproape mistică.Calul era considerat un dar de la Allah și cea mai frumoasă creatură după om.
”Allah a luat un pumn din vântul de sud,a suflat cu suflarea lui peste el și a creat calul.Și i-a spus magnificei creaturi:”Te-am făcut pe tine ca nicio altă făptură.Toate comorile pământului se află în ochii tăi. Poartă-i pe prietenii mei pe spatele tău.Vreau ca șaua ta să fie scaunul lor de rugăciune pentru mine.Tu să zbori fără aripi și să cucerești fără sabie, Tu,calule .”
(legendă beduină)


O altă legendă arabă povestește că Mohamed și-a ales caii în funcție de curaj și loialitate.
Aflându-se în deșert Profetul a zărit o oază și a dat drumul cailor să se adape.Dar,înainte de a ajunge la apă a chemat caii înapoi și doar cinci dintre ei i-au dat ascultare și s-au întors.Aceștia au fost numiți Al Khasma,adică ”cei cinci” și sunt considerați primii cai pur-sânge arab.
Incepând cu secolul al VII-lea,arabii au adus caii în Peninsula Iberică.
Răspândirea lor în Europa a fost favorizată de cruciați,(care îi luau de la învinși ca pradă de război) și de negustorii arabi care făceau comerț cu Imperiul Otoman.
Au ajuns în Țara Românească și Moldova,în grajdurile boierilor și în herghelia de la Rădăuți,înființată în 1775.


Sunt îndrăgiți și admirați pretutindeni pentru frumusețea,loialitatea și inteligența lor.
Sunt vedete ale concursurilor de echitație și vedete de cinema. Un poet ,Robert Duncan ,le-a dedicat un  minunat poem:
              ”Unde în această lume poți găsi:
               Noblețe fără înfumurare.
               Prietenie fără invidie,
               Frumusețe fără vanitate!
               Unde poți vedea cum mușchii dau grație,                
               Puterea dă încredere.
               Cine mai servește fără să fie umil,
               Și luptă fără ură!
               Nu e nimic atât de puternic și nici mai lipsit de violență.
               Nu e nimic atât de iute, dar și răbdător de asemenea.”

( R. Duncan "Calul")

vineri, 18 mai 2012

Darurile Orientului (III)

3.Uleiul de argan

 Uleiul de argan, cunsocut și sub numele de aurul verde de Maroc, este unic în lume datorita caracteristicilor sale nutritive și cosmetice. Uleiul de argan este considerat un ulei scump, datorita faptului că este cel mai rar ulei din lume. Este extras din fructele arborelui numit ”arganier”(arbore de argan).Se întâlnește mai ales în sud-estul Marocului și este o specie ce a supravietuit unei epoci în care această parte a lumii era mult mai umedă. Arborele de argan acoperă aproximativ 800 000 de hectare în partea atlantică a continentului african.

 Este un arbore spinos, cu un trunchi deseori curbat, deformat, cu frunzele de un verde clar, fructe numeroase ce seamănă cu măslinele. Ele conțin un sâmbure dur, de un maro deschis.
Aceste regiuni din Maroc sunt populate de berberi,descendenții Almohavizilor,care au fost ,în Evul Mediu stăpânii unui imens imperiu incluzând Maghrebul și toată Spania musulmană.Pentru acești berberi,arganul este arborele ”binecuvântat de zei”, căci uleiul de argan este pentru ei un veritabil ”aur verde”.este un veritabil elixir al frumuseții.(De altfel cuvântul ”elixir”vine din cuvântul arab”al-iksir” care înseamnă ”leac,remediu”) .


Din antichitate femeile își masau corpul și părul cu ulei de argan și înainte de aceasta, dădeau o lingură de ulei pur nou-născuților,  ca o modalitate de a le ura viață lungă. Din timpuri străvechi, berberii din Maroc utilizau acest ulei mistic pentru tratarea și prevenirea unor boli.
Pentru uz cosmetic, uleiul de argan are efect de regenerare și anti-rid și este benefic pentru pielea uscată, pentru acnee, psoriazis, eczeme, riduri. Bogat în acizi grași și vitamina E, antioxidanti, polifenoli, squalene, Omega 9 si Omega 6, uleiul de argan este și acum în Maroc principalul produs utilizat pentru îngrijirea pielii, a părului și a unghiilor.
Aplicat în stare naturală pe piele (fără a fi introdus în anumite produse ca loțiuni, creme, măști etc), uleiul de argan ajută celulele pielii să lupte împotriva uscării acesteia și implicit a îmbătrânirii. De asemenea, deține capacitatea de a regenera pielea afectată de acnee severă,varicelă sau arsuri. Este foarte bogat în vitamina E și în steroli care îi conferă excelente proprietăți antioxidante . Este eficient  în reducerea ridurilor.

joi, 10 mai 2012

Darurile Orientului( II)

2. Cafeaua

Istoria cafelei începe în Orient.Locul său de baștină este situat în Etiopia ,lângă Marea Roșie.
De acolo se răspândește în Yemen,Arabia,Egipt...
Mai multe legende arabe ne povestesc despre primii consumatori de cafea.
Una dintre ele ne vorbește despre păstorul yemenit Khaldi care a observat cum căprițele sale deveneau mai vioaie după ce mâncau niște bobițe de culoare roșie.Uimit ,el a dus boabele la o mânăstire iar starețul le-a fiert în apă obținând un lichid amar și aromat care alunga oboseala.
Cafeaua a devenit o băutură aprobată de clericii islamici iar obiceiul de a prepara,a servi și a bea cafea a devenit un ritual și o îndeletnicire foarte plăcută...


În Europa cafeaua a intrat prin portul Veneția .Cardinalii au încercat să o interzică numind-o”băutura diavolului”dar papa Clement al VII-lea a dorit neapărat să o guste înainte de a lua o hotărâre.
Cucerit de aroma cafelei Papa nu a consimțit să fie interzisă...
Unii experți consideră că varianta ”Arabica”este cea mai bună cafea din lume.
Arabii obișnuiesc să adauge în apa pentru cafea scorțișoară,vanilie...


Primul băutor român de cafea a fost,după cum bine se știe,logofătul Ioan Tăutu,care,după moartea lui Ștefan cel Mare a fost trimis cu solie la sultanul Imperiului Otoman.
Cronicarul Ion Neculce relatează în ”O samă de cuvinte ” primirea la Înalta Poartă.Marele vizir i-a oferit o cafea fierbinte.Neștiind ce băutură este și presupunând că este o ”tărie” a golit ceașca dintr-o dată.
...”Și dându-i o cahfe nu stia cum o va be.Și au început a închina:
”Să trăiască împăratul și vizirul ! ”
Și închinând,au sorbit felegeanul ,ca pe altă băutură”...(citat)
Vă imaginați ce a pățit ,sărmanul logofăt...