Intimitate și izolare
Topkapi- vedere din turnul Galata
Un ceremonial foarte strict impunea asigurarea izolării sultanului de restul lumii. Această izolare suveranului era o reminiscență a tradițiilor bizantine. Ea a fost reglementată mai târziu de Mehmed al II-lea, în 1477 și 1481, în codul Kanunname, care stipula cerințele privitoare la prezența funcționarilor la curte, ierarhia administrativă și protocolul. Această izolare s-a accentuat cu vremea si s-a tradus în stilul și aranjamentul sălilor și clădirilor.
Arhitecții erau atenți ca sultanul și familia sa să poată beneficia de maximum de intimitate. De unde și numărul mare de pasaje secrete și de ferestre cu grilajuri.
Ușa de intrare în Harem
Cuvântul “harem” este echivalentul lui “tabù”, concept care privea familia în societatea islamică. Haremul din Palatul Topkapi este locul despre care se vorbeşte cel mai mult, dar în realitate se ştie cel mai puţin, deoarece a vorbi despre Harem însemna pedeapsa cu moartea.
Haremul însemna Protocolul de Stat, locul de unde se guverna, casa Sultanilor, spațiul privat al sultanului, al familiei şi al mamei Sultanului, care gestiona această instituţie.
Aici au trăit sultanii otomani începând cu Mahomed al II-lea Cuceritorul până la mijlocul sec.al XIX-lea când a fost construit Palatul Dolmabahce.
Interior-sală din harem
Locuitoarele Haremului învăţau dansul, poezia, cântatul la instrumente muzicale, lucrul de mână, etc. Multe melodii rămase faimoase până în ziua de azi au fost compuse de ele. In perioada “Lale Devri”, adică în Era Lalelelor, Sultanul Selim III a adus la Palat cei mai faimoşi pictori italieni şi maeştri de muzică şi dans francezi pentru a arăta femeilor din harem pictura şi dansul de la curţile europene.
Baia sultanului (hamam-harem)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu