Topkapî nu este doar un palat. În interiorul zidurilor ce-l înconjoară s-a dezvoltat un întreg oraș având patru curti interioare si alte zeci de constructii mai mici printre care era un spital, o spălătorie, o moschee, trezoreria și haremul.
Pentru residenți dar și pentru oaspeți, palatul dispunea de propria aprovizionare cu apă datorită uriașelor cisterne, iar în bucătării se pregăteau cele mai alese feluri de mâncare... Curtea imperială dispunea de dormitoare, biblioteci, școli, moschei, grădini...
Topkapi. Grădina-parc
In Curtea a II-a se aflau, pe lângă alte clădiri, grajdurile imperiale, dormitoarele halebardierilor,(exista chiar și o cazarmă), apoi bucătăriile.
Grajdurile imperiale (Istabl-ı Âmire), situate pe una din laturile Curții a II-a, la aproximativ 5-6 m sub nivelul solului, cuprindeau grajdurile private (Has Ahir) ale sultanului, formate din două dependințe. Au fost construite sub Mehmet al II-lea și renovate sub Suleyman I.
După grajduri se află dormitoarele halebardierilor (Zülüflü Baltacılar Koğušu). Acest spațiu era utilizat de un corp specializat în multiple sarcini ale vieții cotidiene: aprovizionarea cu lemne de foc a camerelor palatului, curățenia și serviciul în harem și în spațiul servitorilor bărbați, aranjarea mobilierului. Aveau și funcția de maeștri de ceremonie.Prima menționare a acestui corp datează din 1527, când a fost pus să degajeze drumurile in fața armatei aflată în campanie.
Halebardierii purtau două cozi împletite penru a marca înaltul lor rang în slujba sultanului.
***
Bucătăriile imperiale
Imensele bucătării erau unul din elementele esențiale ale palatului. Unele dintre ele au fost construite în sec.al XV-lea, în același timp cu palatul, după modelul bucătăriilor din palatul imperial din Edirne. Au fost mărite în timpul lui Suleyman Magnificul, dar au ars în 1574. Au fost reconstruite și adapate la gustul zilei de către marele arhitect al curții Sinan Mimar.
Restaurate după planurile lui Sinan, ele sunt organizate pe două rânduri dominate de de 20 de hornuri octogonale. Accesul se face prin niște străduțe care acoperă spațiul cuprins între Curtea a II-a și Marea Marmara. Intrarea în această sectiune se face prin trei porți ale porticului Curții a II-a.
Bucătăriile erau compuse din zece sectiuni specializate acoperite de cupoles : bucătăria imperială, scoala palatului (Enderûn), haremul, serviciile exterioare palatului(Birûn), bucătării, pregătirea băuturilor, patiseria, lăptăria, cămările et sălile rezervate bucătarilor.Bucătăriile dispuneau și ele de băi, dormitoare, moschei penru angajați.
Erau cele mai mari din întreg imperiul otoman.
Vedere panoramică a bucătăriilor
Bucătăriile aveau un personal de 800 de angajați iar la ospățurile festive, 1000 de angajați. Acestia pregăteau mâncărurile pentru sultan, familia imperială și personalul de serviciu din interior și exterior, aproximativ 4000 de persoane.
Servirea sultanului era reglementată de un protocol foarte strict. Baronul Wenceslas Wratislaw, ambasadorul Austriei, invitat în 1599 de către sultan la un dineu particular, relatează că personalul număra 500 de servitori în livrele de mătase roșie, cu bonete asemănătoare cu ale ienicerilor. La momentul cinei, un supraintentent aducea tăvile cu mâncare pe care le dădeau din mână în mână până la cel care era la usa apartamentului imperial. Acolo alți șambelani tăiau cu îndemânare fripturile care erau aduse cât de repede posibil, fără zgomot și fără nicio șoaptă, până la masa sultanului.
Notă: Dați clic pe poze !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu