joi, 25 decembrie 2014

Palatul Topkapî- Viața militară (I)

Viața la curtea imperială
Armata otomană

Armata  otomană s-a organizat progresiv  în secolele XIV și XV și a atins structura sa clasică în sec.al XVI-lea. Armata permanentă este formată din sclavii Porţii (kapikulu).
Ea este alcătuită din două corpuri pricipale:  ienicerii - cel mai vestit corp din armata turcă- și spahiii Porţii (călăreţii).

1 Ienicerii :

Ienicerii erau soldații corpul de elită al vechii infanterii turcești, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciți ai populațiilor creștine. Ienicerii formau unități de infanterie care au format trupele proprii și de gardă ale sultanului.

Ienicer -desen de Gentile Bellini (pictor italian care a realizat un cunoscut portret al lui Suleyman I )


Originea acestui corp de armată datează din secolul al 14-lea, și a fost desființat peste patru secole de sultanul Mahomed al II-lea în 1826. Primele unități ieniceri erau formate din prizonieri de război și sclavi. După 1380 sultanul Mehmed I Celebi a completat rândurile lor cu copii creștini provenind din dările devșirme, la început luați la întâmplare, apoi prin selecție strictă pentru a fi instruiți.

Inițial, erau favorizați copii greci și albanezi între vârsta de șapte la paisprezece ani alegând unul din cinci băieți, dar numărul lor putea fi modificat în funcție de necesarul de soldați. Sistemul de dări s-a extins și asupra sârbilor, bosniacilor și mai târziu se recrutau copii și în Ucraina și sudul Rusiei. Există mărturii scrise că mamele urmăreau zile la rând căruțele care le luau copiii.

 Recrutarea copiilor pentru Suleyman I - miniatură , 1558

Aduși la Poartă în grupe de câteva sute, ei primeau uniforme speciale, erau circumcisi, după care primeau un nou nume. Apoi unii erau trimisi în Anatolia pentru 3-4-5 sau 7 ani, iar alții erau reținuți în Serai  ( îndeosebi albanezii, bosniecii si circazienii), de preferință cei mai putin scandalagii și de statură înaltă. Din rândul acestora mulți ajungeau viziri. În felul acesta organizarea unei armate permanente de tipul ienicerilor în continuă întărire și diversificare va constitui cel mai important factor al expansiunii turcești.

Căpetenie de ieniceri (aga)-1768

Trupa ienicerilor era organizata în unităti de dimensiunea regimentelor denumite Orta. Toate Orta cuprindeau centrul ienicerilor numit Ocak, inima si baza trupei.
Sultanul Soliman Magnificul a avut 165 de Orte, dar numarul a crescut ajungand la 195. Reputația lor pe câmpul de luptă a fost una teribilă, sute de ani armatele europene fiind incapabile sa faca fata acestor razboinici feroce. Se spune pe bună dreptate că ienicerii erau asul din mâneca al sultanilor.
Ienicerii numărau aproximativ 5000 de oameni în veacul al XV-lea şi 12000 de ostaşi sub Soliman I.

Rolul lor consta, de cele mai multe ori, să intervină în luptă după ce inamicul suferise asaltul călăreţilor şi al trupelor neregulate, precum şi bombardamentul de artilerie. În clipa aceea, forţele lor intacte hotărau soarta bătăliei.De multe ori, când restul trupelor turcesti erau decimate, ienicerii au salvat bătălia, câstigand-o alături de inima sultanului…In timpul asediului Vienei din 1529, ienicerii și-au câștigat reputația de soldați de geniu săpând și minând zidurile acestui oraș.
Tot ei au fost cei care au cucerit Constantinopolul, au învins definitiv pe mamelucii din Egipt, și au spulberat armatele ungare la Mohaci.(1526)

Bătălia de la Mohacs - miniatură turcească


Bǎtǎlia de la Mohács, picturǎ de Bertalan Székely

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu