Palatul Topkapî era reședința principală și sultanului și a curții sale. Era, de asemenea, sediul oficial al guvernului. Accesul în interior era strict reglementat, iar ocupanții săi ieșeau arareori din el, căci palatul era un complex aproape autonom, adică ”une ville dans la ville” (o cetate în cetate)...
Sălile de audiențe și spațiile de conferințe serveau pentru rezolvarea chestiunilor administrative și politice ale Imperiului. Sala Divanului (Dîvân-ı Hümâyûn)era camaera unde se reuneau miniștrii ( consiliul de miniștri -(Dîvân Heyeti), consiliul imperial, compus din marele vizir (Paşa Kapısı), ceilalți viziri și alți funcționari al statului otoman. Incăperea mai era denumită și Kubbealtı, adică ”sub cupolă”, datorită marii cupole care forma plafonul sălii. Era situată alături de Poarta Fericirii.
Kubbealti( ”sub cupolă”)
Audiență la Selim al III-lea, în curtea a doua (II Avlu ), în fața Porții Fericirii
Curtea a doua (II Avlu ) era destinată împărțirii dreptății. A fost concepută de așa manieră încât să impresioneze vizitatorii și petiționarii. Ambasadori francezi, austrieci, venețieni au lăsat povestiri amănunțite ale vizitelor lor.
Ambasadorul Philippe du Fresne-Canaye, primit în 1573 de sultanul Selim al II-lea, fiul lui Suleyman Magnificul, descrie mulțimea de petiționari aliniați de-a lungul zidului, cu turbanele ca niște spice, cu mâinile împreunate, așteptând nemișcați, într-o tăcere desăvârșită, timp de șapte ore, ca niște statui...
Această disciplină și acest protocol sever contribuiau la aspectul majestuos al acestei curți.
Curtea a II-a era înconjurată (la nord) de clădirile spitalului, brutăriei, grajdurilor, haremului imperial și a Consiliului și de bucătării,( la sud ). Numai sultanul putea să o traverseze călare pe aleile pavate cu dale de piatră care duceau către Curtea a III-a, in care se intra prin Poarta Fericirii.
Turnul Sălii de Consiliu
Surse diverse: articole,ghiduri turistice, google
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu