Orientul în Occident:Alhambra-Arta nasaridă (I)

ALHAMBRA
Arta nasaridă
(arte nazari)

Sultanatul nasarid din Granada(1232-1492) este ultima perioadă din istoria ținutului(provinciei) Al-Andalus.
Arta nasaridă sau granadină constituie etapa finală în evoluția artei hispano-musulmane,perioadă de apogeu în dezvoltarea artei islamice în Peninsula Iberică.A fost îmbogățită cu moștenirea artei almohavide și cu contribuții importate din Orient.
In aspectul său decorativ se observă întoarcerea la ornamentația densă,plană și minuțioasă.A unit în mod armonios arhitectura cu peisajul prin intermediul grădinilor,utilizând vegetația și mai ales apa, în canale,bazine și fântâni.

Arhitectura nasaridă este destul de modestă în ce privește materialele.(folosește cărămida,gipsul și lemnul);în schimb este bogată în ornamentație.
Elementele comune ale artei granadine sunt:contrastul dintre sobrietatea exterioarelor palatelor și aglomerația de elemente decorative din interior(sculpturi în ipsos policromate,mozaicuri din plăcuțe de ceramică colorată,ornamente vegetale,caligrafii).Cupolele sunt decorate cu mocarabes (prisme din ipsos policrome),iar coloanele au stâlpul subțire,cu capiteluri cu două corpuri(unul cilindric și altul cubic),minuțios ornamentate.
Arcurile sunt trilobate,în semicerc sau un formă de potcoavă.

                           Capitel din Sala Abencerrajilor

Capitel de coloană  portic la Generalife

Dintre cei 22 de sultani care au acupat tronul Granadei numai șapte se evidențiază în construirea acestui inegalabil ansamblu monumental.
Adevărata splendoare a Alhambrei se situează în perioadele de domnie ale lui Yusuf I și ale fiului său Muhammad al V-lea.În timpul lor triumfă conceptul ambivalent al palatelor: fortăreață și spațiu de desfătare.(” una fortaleza y a la vez una mansion para alegria”,după cum a scris pe un perete poetul Ibn Al Yayyabb.)

Și eu am trecut pe aici...