El mai spuse :
<< Stelele sunt frumoase,din cauza unei flori pe care nu o vezi...>>
Am răspuns ” desigur”și privii, fără a mai vorbi, valurile de nisip sub lună.
<<Deșertul e frumos,adăugă el ...
Și era adevărat.Mi-a plăcut întotdeauna deșertul .Te așezi pe o dună de nisip .Nu vezi nimic. Nu auzi nimic.
Și totuși ceva strălucește în tăcere...
<<Ceea ce face deșertul așa de frumos, zise micul prinț, este că el ascunde undeva o fântână...>>
Am fost surprins să înțeleg dintr-o dată această misterioasă sclipire a nisipului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu