La popoarele din antichitate noțiunea de grădină era legată de ideea de paradis,locul supremei fericiri omenești.Această mentalitate i-a determinat mai târziu pe vechii persi să-și denumească grădinile lor”raiuri”.
Grădinile Semiramidei sau Grădinile Babilonului , cum mai erau numite, se numără printre cele șapte minuni ale lumii antice.
Au fost construite de Nabucodonosor al II-lea pentru una dintre soțiile sale, Amytis. Atribuirea lor reginei Semiramida se datorează unei legende...
Cea mai completă descriere a Grădinilor Babilonului o datorăm lui Diodor din Sicilia , care ne spune că ele se compuneau din patru terase ce se ridicau la 77 de metri înălțime,etajate în amfiteatru cu o latură de 123 de metri.Pe terase erau plantați arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind înalți de 24 metri. Terasele erau susținute de ziduri de piatră, construite la o distanţă de trei metri unele de altele. Spațiul dintre ziduri era acoperit cu bolți realizate din blocuri de piatră. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală. Diodor spune:(...)”Terasele erau pline de plante de toate felurile, în stare să încânte vederea prin mărimea şi frumuseţea lor".
Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală.
Erau udate cu ajutorul unor pompe cilindrice despre care nici astăzi nu se știe nimic...
Se pare că splendidele grădini au fost distruse de perși în timpul ocupării Babilonului. Iar o altă sursă arată că atunci când Alexandru cel Mare a ajuns în Babilon în secolul IV î.H.grădinile erau deja în paragină...
Această a doua minune a lumii antice avea cu 200 de ani mai puțin decât Piramida lui Keops.
Totuși locul lor de amplasare rămâne incert...
Și totuși săpăturile arheologice efectuate între 1899 și 1914 în colina El Kasr (în arabă ”castelul”) au scos la iveală ruinele palatului lui Nabucodonosor și fundațiile construcției care susținea probabil grădinile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu