Proverbele Orientului (II)

Proverbe persane

Clișee orientale într-o poezie

Stefan Baciu

                           Orient

                            Sarailii și baclavale, bragagii
                            tone de halvița și susan
                            narghilele și halva și gingirlii
                            bărbi cu pașalâc și lung caftan

                            trec iavaș-iavaș înspre harem cadâne
                            pașa trage cu nădejde din ciubuc
                            plin de ură, cu priviri păgâne
                            potrivindu-și laba groasă în papuc

                           corăbioare, bigi-bigi, musaca
                           pungi cu galbeni (aferim!) bacșiș
                           vine'n taină singur Vodă la cafea
                           vocea pașei taie ca un vârf de șiș...

Proverbele Orientului (I)

”Proverbul: înţelepciunea bâtrânilor şi tinereţea înţelepciunii”.
(definiţie aforistică de N. Petrescu-Redi -1999)

***
- ”Sunt o mie de feluri de a pierde o zi, însa niciunul de a o întoarce înapoi." (proverb arab)

***

***

- ”Deschide gura doar daca ceea ce ai de gand sa spui este mai frumos decat tacerea. ~ (proverb arab)
***

                     (Începem să îmbătrâni, când încetăm să învățăm)

***
- ”Când inima plânge pentru ceea ce a pierdut, spiritul râde pentru ceea ce a gasit”. ~( proverb sufit)

- ”Păstrează un copac verde în inima ta și poate că pasărea cântătoare va veni.” ~( aforism sufit)

***

(Dragostea unui tată esta mai înaltă decât un munte . Dragosrea unei mame este mai adâncă decât oceanul)-proverb japonez-
***

***

- ”O faptă bună moare atunci cand se vorbeste despre ea. ” (proverb arab)

             
  (Acul disprețului poate străpunge și carapacea 
                 unei broaște țestoase)-proverb indian-
***

”Marghilomana”-Cafeaua turcească la București

Din Orientul Arab, cafeaua a ajuns în Europa. Licoarea aceasta aromată pe care o sorbim cu nesaț în fiecare zi, se prepară în nenumărate feluri, după gust sau specificul locului...
Prima cafenea (”cahvenea”) se deschide în București, la 1667, proprietatea unui fost ienicer, Kara Hamie.
România s-a mândrit cu renumita ”marghilomană”, care a intrat în vocabularul bucureștenilor după primul râzboi mondial.
Se spune că Alexandru Marghiloman (1854- 1925), om politic, jurist, mare moșier și lider  al partidului conservator era un mare amator de cafea.
Într-o zi pe când se afla la vânătoare a cerut valetului să-i facă o cafea. Acesta, neavănd  apă, a pregătit-o cu coniac...Așa s-a născut”marghilomana”. care este de fapt o cafea turcească fiartă cu rom sau coniac. Era servită în cesti foarte mici, fără toartă,(după moda turcească) numite ”filigene”. Cafeaua se fierbea în ibrice, pe nisip încălzit cu cărbuni.
In Bucureștiul interbelic, la ”Capșa”sau la ”Hanul lui Manuc” (în ”Sala Domnească”), unde aveau loc baluri mascate și serate mondene, unde se serveau pește sau friptură rece de mistreț asortate cu vinul potrivit (alb sau negru). cafeaua ”Marghiloman” era la mare cinste...
Există mai multe moduri de preparare a unei ”marghilomane”. Iată unul dintre ele:
La foc mic (sau la nisip) se pun la fiert în ibric 100 ml.coniac și 2 lingurițe de zahăr. Când amestecul clocotește se adaugă 3 lingurițe de cafea. Se  trage ibricul deoparte, se acoperă, și. după 2-3 minute (când cafeaua se depune la fundul ibricului, licoarea limpezită se toarnă cu grijă  în ceașcă...