Covorul persan

Artă si meștesug ( I )
Covorul persan

Covor din Qom

Covor reprezentând moscheea din Isfahan

Covoarele persane sunt țesute manual și provin din fostul imperiu persan. Ele reprezintă o parte integrantă din viața și cultura iraniană. Originea lor este situată în epoca bronzului.
Perșii sunt printre primii țesători de covoare ai civilizațiilor timpurii,
perfecționând această artă de-a lungul a secole de muncă și inventivitate.
In trecut covorul era un element de izolare termică a corturilor,mai ales în timpul iernilor aspre;din secolul al V-lea devine un instrument de cult pe care musulmanul îngenunchează in timpul celor cinci rugăciuni zilnice.
Incepând din secolul al XVI-lea, fabricarea covoarelor s-a dezvoltat încât a devenit o artă de sine-stătătoare.
Arizanii foloseau insectele, plantele, rădăcinile, scoarța diferiților arbori ca surse de inspirație pentru modelele și motivele decorative de pe covoare.

,

                        
Covor de rugăciune din Kashan

Covor de rugăciune (sec.XIX )

Un splendid covor a fost descoperit în Siberia ,în mormântul unui prinț scit.Se numește ”covorul de la Pazyryk” și este păstrat la muzeul Ermitaj.Datează din secolul al V-lea î.H.,din perioada ahemenidă. De o frumusețe rară,câmpul central este de culoare roșu-închis,având două borduri largi,pe una fiind reprezentate căprioare și pe cealaltă cai persani.

Fiind o operă de arhitectură,covorul se confecționează pornind de la un plan (denumit ”carton”),care indică compoziția sa,dispunerea modelelor decorative și a motivelor.Planul este desenat de către un maestru(”ostad”) în limba persană) care nu este de meserie țesător ci pictor. schema unui covor reproduce adesea coperta unui manuscris. Cele două arte sunt strâns legate dat fiind că erau realizate de aceiași desenatori.

 Covor din Tabriz

Detaliu dintr-un covor persan păstrat la Luvru