Somptuosul palat Dolmabahçe este rodul sentimentului de invidie dar și al spiritului de concurență al unui sultan care nu a vrut să fie umilit. Istoria sa începe cu un mare incendiu care a devastat cartierul Pera, în 1831.
Dintre toate ambasadele străine construite în acest perimetru numai ambasada Veneției a scăpat de incendiu. Fiecare țară a fost nevoită să-și reconstruiacă clădirea. Prima care a fost inaugurată, (cu un bal fastuos), a fost ambasada Olandei. Ate țări apusene au intrat în ”concurs” dorind să-și arate măreția și puterea. Anglia, Franța și mai ales Rusia au înălțat edificii magnifice, adevărate palate.
Sultanul care locuia în vechiul și umedul Topkapî s-a simțit umilit și și-a dorit un palat cu adevărat uimitor care să le depășească pe toate celelalte...Și a reușit.
Muâyede Salonu(Sala de recepție) era destinată sărbătorilor religioase și căsătoriilor
Arhitecţii însărcinaţi cu ridicarea palatului au fost Garabet şi Nikogos Balyan.
Arhitectul
Sechant, cel care a decorat Opera din Paris, construită de Charles
Gamier, a devenit responsabil cu amenajarea interioarelor.El a optat
pentru mobilier european, similar celui din palatele şi vilele franceze.
***
Sala de audiențe pentru ambasadori (numită Salonul Roz) are de fiecare parte a intrării două şemineuri cu coloane de cristal care susţin oglinzi gigantice. In această încăpere sultanul îi primea pe ambasadori, sau organiza reuniuni confidenţiale. Pereţii sunt acoperiţi cu panouri de Acaju şi cu ţesături de mătase. Panourile de deasupra ferestrelor sunt din aur şi dau încăperii un aspect grandios. In colţurile sălii sunt aşezate patru mici măsuţe rotunde, oferite sultanului de către Napoleon al III-lea.
***
Sala Albastră, adică Sala de Banchete a Haremului, servea doamnelor de ceremonii ca loc de adunare în dimineţile zilelor de sărbătoare. Ele aveau resposabilitatea organizarii recepţiilor. Sala era decorată bogat în albastru şi era folosită totodată la urcarea pe tron a sultanilor. O lustră albă şi roşie de o mare valoare artistică este suspendată de plafonul sculptat şi generos aurit.
***
In
Sala de Muzică sunt păstrate instrumentele muzicale ce au aparţinut sultanului Abdűlmecit I-ul.
***
Cabinetul de lucru al lui Atatűrk era instalat într-o încăpere care servise drept Salon de iarnă pe timpul sultanilor. Alături se găseşte Camera lui Atatűrk, cameră în care a trăit şi a murit la 10 noiembrie 1938.
Cameră de copil
