Epoca de Aur a culturii otomane ( II )

Suleyman Magnificul (Soliman I)
(1494 - 1566)

Sub conducerea lui Suleyman Imperiul Otoman a intrat în epoca de aur a dezvoltării sale culturale. Sute de societăți imperiale artistice (numite Hiref Ehl-i, "Comunitatea de Talente") au fost administrate din sediul imperial, Palatul Topkapî.

”Ehl-i Hiref”a atras cei mai talentați artiști în curtea sultanului, atât din lumea islamică cât și din recentele teritorii cucerite din Europa, rezultând un amestec de islamici, turci și alte culturi europene. Artizanii de la curte erau: pictori, cojocari, bijutieri etc. Eliberată de influența persană, domnia lui Soliman a creat o artă proprie a Imperiul Otoman.
 Astăzi, cea mai importantă moștenire culturală a epocii lui Suleyman este, cu siguranță, arhitectura. Este epoca marelui arhitect Sinan (Koca Mimar Sinan)-1529-1588. -
La vârsta de  aproximativ 50 de ani este numit în funcția de arhitect-sef al sultanului. El va schimba, prin construcțiile sale, fața orașelor otomane și va lăsa posterității mai multe moschei și complexe religioase cu totul impresionante. A rămas in această funcție timp de 50 de ani. Datorită numeroaselor sale opere este considerat cel mai mare arhitect din Orient și a fost adesea comparat cu Michelangelo, contemporanul său.

Sinan a fost arhitectul însărcinat de sultan cu transformarea Istanbulului în centrul civilizației islamice. Cu acest scop, au fost construite poduri, moschei, palate, clădiri publice și așezăminte sociale. Cea mai cunoscută operă a lui Sinan este cea mai mare moschee din Istanbul, Süleymaniye Camii, în traducere Moscheea lui Suleyman.



1. Moscheea lui Suleyman (la Istambul)

2 Podul lui Mehmed Pașa (la Vișegrad pe râul Drina)

3.Moscheea lui Selim de la Edirne

Epoca de Aur a culturii otomane (I)

”Suleyman Magnificul pe calul său”
- pictură de Hans Eworth-

  Secolul al XVI-lea a fost pentru Imperiul Otoman Epoca de Aur. Este perioada în care imperiul atinge cea mai mare expansiune teritorială, ocupând noi ținuturi nu numai în Africa sau în Orientul Mijlociu, ci și în Europa. Veacul al XVI-lea se remarcă însă și printr-un avânt cultural remarcabil. Artele vor cunoaște, în epoca lui Suleyman I, numit și -Kânunî (”Legiuitorul”) și a succesorilor săi, o dezvoltare impresionantă, aducând Imperiul Otoman la apogeul său cultural.
 Sultanul Suleyman, cunoscut în lumea occidentală cu apelativul ”Magnificul”, ei însuși poet și scriitor talentat, a acordat o atenție deosebită culturii. Palatul Topkapî, centrul puterii imperiale, a devenit și centrul administrativ a zeci de societăți imperiale artistice, în care activau peste 600 de pictori, bijutieri, aurari, scriitori, etc.
 Așezămimntele călugărilor-derviși (”Tekke-lele) din principalele orașe ale Imperiului au fost transformate în  centre culturale asemănătoare academiilor de artă din Occident.

Plalatul  Topkapî

Poarta de intrare (Inalta Poartă sau Sublima Poartă)

Această epocă de aur a culturii este importantă în primul rând pentru că arta otomană va căpăta acum o identitate proprie. Dacă până atunci, arta fusese influențată cu precădere de cultura persană, începând cu secolul al XVI-lea, ea va prelua influențe din toate provinciile imperiului și va dobândi o identitate otomană.Se remarcă, cu precădere, dezvoltările din arhitectură, caligrafie, pictură (în special pictura de manuscrise), arta textilelor și a ceramicii.

Flota otomană în Oceanul Indian(miniatură sec.XVI.)

 Ceramică de Iznik