Arme otomane (III) - Spade și iatagane

Spadă otomană

Dagă otomană de ceremonie

Terminologie:
1. Spada ( medievală și modemă) a luat mumele din italienescul spada, care se trage din cuvântul latin „spatha”, prin care se desemnează arma pentru lovit și împuns din epoca romană și perioada migrației. Are lama dreaptă și prevăzută cu două tăișuri, gardă și mâner.
2. Paloșul (din maghiară pallos) este o sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut.
În limbajul curent, paloșul desemnează o spadă de dimensiuni mai mari.
3.Sabia este o armă tăioasă, formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe  una dintre laturi și fixată într-un mâner.  Denumirea vine din bulgară (sabja)
Diferențe:
-spada este totdeauna dreaptă, sabia este curbată.
-spada are două tăișuri, sabia are un singur tăiș.

spade otomane sec.XIX

 

iatagane otomane de la curtea lui Suleyman Magnificul-sec.XVI.

Ormanent pe teaca iataganului lui Suleyman Magnificul

 Iatagan otoman cu teacă, sec. XVIII

4. Iataganul (din limba turcă yatağan ) este o sabie scurtă folosită între mijlocul secolului al XVI-lea și secolul al XIX-lea de armata otomană în zona sa de influență cum ar fi Balcanii. Iataganul are o lamă lată,cu un singur tăiș, curbat înainte și un mâner format din două plăci de prindere atașate la sfârșitul mânerului fiind două urechi ornamentate de mari dimensiuni.
Iataganele au forme diferite și în funcție de regiune. Pe multe dintre ele se pot vedea sofisticate opere de artă (pe mâner și pe lamă), cu valori simbolice importante.Iataganul se purta lipit de corp cu teaca fixată de talie cu o eșarfă de mătase, reținut de un cârlig.

 5.Simsir-ul este o sabie orientală numită și shamshir sau scimitar. Aria ei de răspândire este , fiind folosită de turci, indieni, persi.

      Simsir         

    Shamshir otoman

La început doar o minoritate din infanteria otomană dispunea de spade, majoritatea fiind înarmată cu arcuri și lănci scurte. Totuși sabia și pumnalul (hangerul) făceau parte din tradițiile islamice fixate de multă vreme deși anumite surse picturale precum și armele care s-au păstrat sugerează influența balcanică.
Sabia otomană cea mai comună era kiliç-ul, cu lama lată, neascuțită și mai puțin curbată.
Primele orte de ieniceri erau constituite din arcași, Arcul a rămas o armă prestigioasă de ceremonie de-a lungul înregii istorii a imperiului.

iatagane otomane din sec,XIX.

Arme otomane (II)

I. Scuturi și platoșe
                                  

 Coif otoman (tip turban)-sec.XV ) și scut -sec XVIII)

Scutul  este cea mai veche armă defensivă destinată să pareze un atac. Este cunoscut cel puțin din epoca sumeriană (mileniul al III-lea î.e.n.în Mesopotamia). Va fi utilizat și în Occident până când armele de foc il vor face inutil. Va cunoaște numeroase modificări atât ca formă cât și ca materiale folosite.
În prezent, scutul este folosit în special de diferite forțe de ordine, mai ales în cadrul manifestațiilor violente sau luptelor de stradă.

Scuturi otomane - sec. XVI și XVII

Scuturi otomane din sec. al XVI-lea.

***

Platoșa (cuirasa) era un pieptar din piele, din zale sau din metal compact care proteja pieptul  și spatele războinicilor din Antichitate și Evul mediu ...

Platoșe otomane , sec. XVI