Sicilia și cultura arabă-(II)-

Pătrunderea culturii arabe în cultura şi civilizaţia Europei medievale s-a efectuat prin canalul Spaniei şi al Siciliei.
Primul monument literar al Spaniei, Romancero-ul, păstrează vie amintirea prezenţei musulmanilor în Spania: ciclul "romanţelor maure" din această celebră culegere are, foarte probabil, la bază un original arab: atmosfera, motivele, reacţiile sentimentale, spiritul, stilul, evoca puternic lumea arabo-islamică.

Cucerirea musulmană a Siciliei s-a înfaptuit în anul 827: o armată de zece mii de arabi, berberi, persani si mauri spanioli debarca la Capo Granitola, la ordinele emirului din Qairawan (oraș din Tunisia vestit prin frumoasa moschee Sidi-Uqba, antic lăcaș de cult islamic, cu cel mai vechi minaret din lume si cele mai armonioase compozitii ale artei musulmane- construita la anul 670 pe ruine cartagineze).

Emiratul sicilian adoptă capitala fostei dominații bizantine Panormo, care devine Balarmuh, și de aici una dintre cele mai înfloritoare medina din zona mediteraneeană; mai presus de andaluza Qurtuba (Cordoba) a umayyazilor, de Al-Qahira (Cairo), riscând chiar să iasă din umbra magnificului Constantinopol ca o nouă și luminoasă rivală.

Arhitectura Evului Mediu din Occident a fost sensibil influenţată (mai ales în Sicilia şi Spania) de tradiţiile arhitecturii arabo-musulmane: ferestre duble, arce de diferite genuri, creneluri, cupole, arcade sau bolte poligonale şi segmentare, suprafeţe traforate, decoraţie policromă cu ceramică emailată

Arcul în formă de potcoavă (apărut mai întâi în 709, în moscheia omayazilor din Damasc) a fost mult folosit de arabi, pentru posibilităţile sale atât structurale cât şi decorative. De asemenea, arcul trilobat, cel dantelat (polilobulat), cel ascuţit, arcul orb, acesta din urma frecvent în arhitectura arabo-musulmană şi stilul mudejar

 Biserica S.Giovanni degli Eremiti 

Amprentele Orientului arab se mai pot vedea în Palermo doar în câteva locuri: 

 - în câteva structuri din Palazzo Reale cu splendida sa Capella Palatina, fosta reședință  a emirului arab; 

 - în biserica normandă San Giovanni degli Eremiti (foto); 

 - în Castello della Zisa (de la “Aziza”, în arabă ”cea iubita”), în interiorul căreia se găsește acum Muzeul Islamic;

 - în Castello della Cuba (de la cuvântul arab qubba, cupola!)- al cărui pavilion într-o superbă grădină care fost locatie pentru una dintre nuvelele din Decameronul lui Boccaccio; 

 - în castelul Fawwarah din epoca kalbită, al emirului Giafar, în prezent castelul Maredolce din Parco Vecchio…

 Castello della Cuba 

Castelul Fawwarah (*sorgente d`acqua)
(Castelul Maredolce)

 Fântână de la catedrala Monreale

 Este tot ce a rămas din farmecul misterios al unei epoci apuse, din orașul pe care geograful arab Idris îl amintea drept “cea mai mare si frumoasă metropolă a lumii”!

Epoca islamica inseamna secole de glorie si opulenta: geniul saracen -sarazin-) termen folosit de europeni țn Evul Mediu pentru a desemna arabii și mai apoi pe toți cei de religie islamica) iluminează arta si arhitectura, impulsionează miraculos economia si comerțul, bazarul și suq-urile sunt pline de miresme exotice si de sclipirea bijuteriilor de aur si argint batute cu nestemate…