Orient în Occident:Căderea Granadei-istorie și legendă(II)

Războiul din Granada este denumirea care este dată campaniilor militare dintre 1482 și 1492 în timpul domniei Regilor Catolici în cadrul luptei de Reconquista( recucerirea teritoriilor de sub dominația arabă).
Protocolara încredințare a cheilor orașului și a fortăreței-palat Alhambra, la 2 ianuarie 1492(reprezentată cu fast în tabloul lui Francisco Padilla)este comemorată în fiecare an cu o fluturare de steaguri la Ayuntamiento( Primăria orașului).

Ultimul sultan al Granadei Muhammad al XII-lea(Boabdil)încredințează cheile orasului lui Don Gutierrez de Cárdenas în Turnul Comarilor.
Contele de Tendilla și trupele sale intră în Alhambra.Flamura Castiliei și crucea sunt înălțate pe unul dintre turnurile fortăreței, numit astăzi Torre de la Vela.
Boabdil lasă orașul și palatul intacte în mâinile adversarilor.
Sultanul a pus să se excaveze mormintele strămoșilor săi pentru a nu fi profanate de creștini și a reînhumat osemintele în moscheea de la Mondújar.
Legenda spune că pe drumul exilului,în locul numit ”ultimul suspin al maurului”Boabdil s-a întors cu fața către capitala regatului pierdut și a plâns.Iar mama sa Aixa Fatima i-a strigat:”plângi ca o femeie ceea ce n-ai știut să aperi ca un bărbat”.
 Este exilat în sud la Laujar de Andarax în munții Alpurrajas, unde regele Ferdinand îi dăduse o feudă.Acolo își pierde soția Morayama care va fi inhumată tot la Mondújar.Trădat de vizirul său care-i vinde pe ascuns moșia, ultimul sultan al Granadei este obligat să se îmbarce pentru Maroc.

Orientul in Occident : Spania maură(VI)- Granada

ALHAMBRA și GENERALIFE

Alhambra văzută din turla bisericii San-Nicolas;Palatul Comarilor;la dreapta Alcazaba(fortăreața); în arriere-plan,Palatul lui Carlos Quintul.

Alhambra -vedere nocturnă

   Alhambra din Granada și Marea moschee din Cordoba sunt cele mai importante mărturii ale prezenței maurilor în Spania,din secolul al VIII-lea până în secolul al XV-lea.
   Două monumente cu caractere opuse:sobrietății grandioase specifică monumentului religios reprezentativ al primei arhitecturi islamice i se opune exuberanța maurescă,decorativ -luxoasă ,a palatelor ultimilor monarhi nasarizi în plină decadență.
   Alhambra este oraș palatin,un complex de palate și grădini care îl adăpostea pe monarhul și curtea Regatului Nasarid din Granada.
   Denumirea face referință la culoarea roșie a solului colinei (el cerro)pe care sunt construite palatele(unele deja dispărute).
   Palatele nasaride sunt Palatul Comarilor și Palatul Leilor construite în jurul a două minunate curți interioare:
   Curtea Mirților(el Patio de los Arrayanes) și Curtea Leilor(el Patio de los Leones).

Curtea Mirților

Curtea Leilor

   Cronologic,ele au fost construite după Alcazaba,Generalife și Partal ,în prima parte a secolului al XIV-lea,în timpul domniei sultanului Yusuf I.
   Salonul Comarilor sau Salonul Ambasadorilor este încăperea cea mai spațioasă și mai înaltă din întregul palat.
   Aici sultanul acorda audiențele particulare.Pereții sunt decorați cu versete din Koran,poeme sau cu diferite motive ornamentale:flori,
scoici,stele,caligrafii(plăcuțe din faianță(azulejos) și stucaturi(yeserias).

Salonul Comarilor(Salonul ambasadorilor)

   Curtea Leilor,construită în 1377 de Mohamed al V-lea ,fiul lui Yusuf I,este înconjurată de o sveltă galerie cu 124 de coloane de marmură,grupate câte trei sau patru pentru a susține splendide arcade în filigran; patru rigole (arroyos)duc spre centru ,unde se află o fântână cu 12 lei.De jur împrejur,alcovurile,camerele private ale sultanului si ale soțiilor,fără ferestre în exterior dar cu frumoase grădini interioare...
Gazela este simbolul Alhambrei,ea constituindu-se în emblemă heraldică;imaginea stilizată a fost găsită pe un vas recuperat din palatul nasarid și păstrat în palatul-muzeu Carlos Quintul.