Războiul din Granada este denumirea care este dată campaniilor militare dintre 1482 și 1492 în timpul domniei Regilor Catolici în cadrul luptei de Reconquista( recucerirea teritoriilor de sub dominația arabă).
Protocolara încredințare a cheilor orașului și a fortăreței-palat Alhambra, la 2 ianuarie 1492(reprezentată cu fast în tabloul lui Francisco Padilla)este comemorată în fiecare an cu o fluturare de steaguri la Ayuntamiento( Primăria orașului).
Ultimul sultan al Granadei Muhammad al XII-lea(Boabdil)încredințează cheile orasului lui Don Gutierrez de Cárdenas în Turnul Comarilor.
Contele de Tendilla și trupele sale intră în Alhambra.Flamura Castiliei și crucea sunt înălțate pe unul dintre turnurile fortăreței, numit astăzi Torre de la Vela.
Boabdil lasă orașul și palatul intacte în mâinile adversarilor.
Sultanul a pus să se excaveze mormintele strămoșilor săi pentru a nu fi profanate de creștini și a reînhumat osemintele în moscheea de la Mondújar.
Legenda spune că pe drumul exilului,în locul numit ”ultimul suspin al maurului”Boabdil s-a întors cu fața către capitala regatului pierdut și a plâns.Iar mama sa Aixa Fatima i-a strigat:”plângi ca o femeie ceea ce n-ai știut să aperi ca un bărbat”.
Este exilat în sud la Laujar de Andarax în munții Alpurrajas, unde regele Ferdinand îi dăduse o feudă.Acolo își pierde soția Morayama care va fi inhumată tot la Mondújar.Trădat de vizirul său care-i vinde pe ascuns moșia, ultimul sultan al Granadei este obligat să se îmbarce pentru Maroc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu