luni, 1 august 2011

Poezia persană (III)


Saadi(Sa'di)
Abu Muhammad Muslih ibn Abd Allah

Prima pagină din ”Bustan”(după un manuscris indian)

Saadi (aproximativ 1213-1283) a fost unul dintre marii poeți medievali ai Persiei cunoscut pentru măiestria poetică și profunzimea ideilor. S-a născut la Shiraz.Tributar al unei copilării nefericite, a plecat la Bagdad pentru a studia.
Excelează în științele islamice,drept,istorie,literatură arabă,teologie.
Din cauza dominației mongole Saadi a trăit prin locuri deșertice,in condiții precare,printre caravane,unde a întâlnit oameni de toate condițiile.
Saadi  în ”Grădina florilor”(”Glolestan”)

Capturat de armatele cruciațior la Acra, a rămas 7 ani în captivitate,
fiind eliberat de Mameluci.S-a întors la Shiraz,orașul natal,pacificat de
Abubakr Sa'd ibn Zangy,de la care a luat,în semn de omagiu,numele său de scriitor.
Operele sale mai cunscute sunt „Bustan”(”Grădina fructelor”),scrisă în versuri și ”Golestan”(”Grădina trandafirilor),o culegere de istorioare morale scrise în proză.

Mausoleul lui Saadi ,la Shiraz,

Mormântul poetului în mausoleu.

”Bustan”(fragment despre originea cărții”):

                    În lung și-n lat am colindat pământul
                    Și tuturor le-am ascultat cuvântul.
                    *
                    Foloase am tras în orice colț sub boltă
                    și câte-un snop mi-a dat orice recoltă.
                    *
                    Dar ca-n Shiraz cinstită seminție
                    nu afli năcăieri - ferice fie !
                    *
                    Iubirea care aici mi-a dat aroma
                    Di minte-mi șterse Siria și Roma.
                    *
                    Dar din grădina lumii-n forfoteală
                    n-am vrut să mă întorc cu mâna goală.
                    *
                   Mi-am zis :Vestit e în Egipt zaharul
                   el poate fi pentru prieteni darul.
                   *
                   Și totuși nu-mi umplui cu el vesmântul.
                   mai dulce ca zaharul e cuvântul.

(Din Volumul ”Trei poeți persani”_traducere din persană de Otto Stark)..

duminică, 31 iulie 2011

Poezia persană (II)

Omar Khayyam
Omar Khayyam  - poet,matematician,filosof și astronom- a trăit  aproximativ între anii 1048 - 1131 .Viața sa este înconjurată de mister și sunt puține surse disponibile pentru a o trasa cu precizie. A fost fiul unui fabricant de corturi. A primit o educație solidă în științe și  filosofie. Este cunoscut în special pentru poezia sa , o culegere de catrene numite Rubayate, scrise în farsi.
Diversitatea manuscriselor și autenticitaea lor precum și dificultatea cunoașterii limbii persane din secolul al XI-lea fac dificilă orice traducere. Rybayatele au fost cercetate și fixate de către poetul iranian Sadek Hedayat (1903-1951).
Guvernul iranian a publicat în anii 1980 o listă cu poemele considerate autentice.


             Rubayate:

                       Caravana vieții ca-n magie - trece...
                       Prinde clipa vieții care-n veselie - trece.
                       Nu fi trist, paharnice, de ce o fi să fie;
                       toarnă-mi vin, căci noaptea de beție - trece...
                       *
                       Ce-i Balhul? Ce-i Bagdadul? Întruna viața zboară.
                       Ce-ți pasă cupa plină de-i dulce sau amară?
                       Bea vin, căci după moarte, pe boltă,luna pală
                       mereu o să apună, mereu o să răsară.
                       *
                       Vai de inima care-n vâltoare - nu-i !
                       Vai de dragostea ce-n desfătare - nu-i!
                       Ziua care trece fără să iubesti,
                       zi mai fără rost ca ea, sub soare - nu-i .
                       *
                       Ca izvoru-n râu și vântul pe pustii,
                       Pleacă iar din viața mea o nouă zi;
                       două zile încă nu m-au întristat:
                       ziua ce-a trecut și ziua ce-o veni .
                       *
                       E cartea tinereții la ultima poveste
                       Și blânda primăvară a vieții numai este.
                       Vai ! Pasărea juneții si-a veseliei mele
                       veni pe negândite, - se duse fără veste.

Din volumul ”Trei poeți persani”(traducere din limba persană de Otto Stark)

Mausoleul lui Omar Khayyam la Nishapur.

vineri, 29 iulie 2011

Poezia persană (I)

Firdousi -poetul național al Iranului

Shah Nameh
   Firdousi, poet persan din secolul al X-lea( a trăit aproximativ între anii 940-1020) este supranumit ”Recreatorul limbii persane”. El a scris cea mai mare epopee în limba persană intitulată ”Shah Nameh” (Cartea regilor).A început să o scrie de la vâsta de 25 de ani iar aceată muncă uriașă a durat 40 de ani . La 65 de ani se duce în orașul Ghazna și găsește un protector în persoana sultanului Mahmud.
   Acesta i-ar fi promis poetului câte o monedă de aur pentru fiecare vers.Dar cum opera finală avea 60.000 de versuri,sultanul nu a acceptat să-i plătească decât în monede de argint. Supărat, poetul scrie o satiră violentă la adresa sultanului și se exilează. Reputația sa i-a adus protecția califului abassid al Bagdadului.
   Mult mai târziu poetul revine în orașul său natal. Regretându-și ingratitudinea, Mahmud a ordonat să i se plătească poetului așa cum promisese. Dar când convoiul sultanului a ajuns la Tus  s-a întâlnit cu cortegiul funerar al poetului care se stinsese în cea mai cruntă sărăcie.

Mirek Firdousi la Ghazna.

Mormântul poetului la Tus.

miercuri, 27 iulie 2011

Artă persană

Artă și meștesug (II)
Basorelief
Ceramică și metal
Caligrafie
Pictură


Faravahar : unul dintre simbolurile zooastrismului (credință persană preislamică).Simbolizează un Fravashi,care este ingerul păzitor al unei persoane.
Basorelef din Persepolis cu reprezentarea unui Faravahar.



Element decoratif cu dromader (sec.al XIV-lea).

vase de ceramică de la Susa(sec.VIII-IX)


Bottle (Luvru)
Vas de aramă sec.al XVl-lea

Koranul savafid -sec.al XI-lea(1085)


                     Caligrafie persană (înc.sec. al XVII-lea)

                      Prizonier turcmen (sec.al VI-lea)

Ilustrații la ”O mie une de nopți”realizate de pictorul persan Sani ol-Molk,intre 1849-1856.

 Ișfahan-Mozaic

luni, 25 iulie 2011

Covorul persan

Artă si meștesug ( I )
Covorul persan


Covor din Qom
Covor reprezentând moscheea din Isfahan

Covoarele persane sunt țesute manual și provin din fostul imperiu persan. Ele reprezintă o parte integrantă din viața și cultura iraniană. Originea lor este situată în epoca bronzului.
Perșii sunt printre primii țesători de covoare ai civilizațiilor timpurii,
perfecționând această artă de-a lungul a secole de muncă și inventivitate.
In trecut covorul era un element de izolare termică a corturilor,mai ales în timpul iernilor aspre;din secolul al V-lea devine un instrument de cult pe care musulmanul îngenunchează in timpul celor cinci rugăciuni zilnice.
Incepând din secolul al XVI-lea, fabricarea covoarelor s-a dezvoltat încât a devenit o artă de sine-stătătoare.
Arizanii foloseau insectele, plantele, rădăcinile, scoarța diferiților arbori ca surse de inspirație pentru modelele și motivele decorative de pe covoare.

,
                        
Covor de rugăciune din Kashan

Covor de rugăciune (sec.XIX )

Un splendid covor a fost descoperit în Siberia ,în mormântul unui prinț scit.Se numește ”covorul de la Pazyryk” și este păstrat la muzeul Ermitaj.Datează din secolul al V-lea î.H.,din perioada ahemenidă. De o frumusețe rară,câmpul central este de culoare roșu-închis,având două borduri largi,pe una fiind reprezentate căprioare și pe cealaltă cai persani.
Fiind o operă de arhitectură,covorul se confecționează pornind de la un plan (denumit ”carton”),care indică compoziția sa,dispunerea modelelor decorative și a motivelor.Planul este desenat de către un maestru(”ostad”) în limba persană) care nu este de meserie țesător ci pictor. schema unui covor reproduce adesea coperta unui manuscris. Cele două arte sunt strâns legate dat fiind că erau realizate de aceiași desenatori.

 Covor din Tabriz

Detaliu dintr-un covor persan păstrat la Luvru

sâmbătă, 23 iulie 2011

Proverbe persane

Teheran: Monumentul Libertății (Aazadi )arhitectură din epoca Pahlavi

Moscheea Jamkaran din orașul Qom(situat la 156 km.de Teheran)


Cel grăbit face de două ori aceeaşi treabă
Răbdarea este amară, dar dă roade dulci
Boala grea cu leacuri amare se vindecă.
Moartea este o cămilă care se culcă pe pragul fiecărei case.
Răbdarea îndrăgostitului e ca apa în sită.
Durerea altuia e ca zăpada de anul trecut.
Cine vorbeşte seamănă, cine ascultă culege.
Strădania tinereţii este odihna bătrâneţii.
Învăţătura din tinereţe este ca o dantelă săpată în piatră.
Chiar de-ai fi Alexandru Macedon, nu porni la drum fără bătrâni.
Omul fără patrie este ca privighetoarea fără grădină.
Aşează-te acolo de unde să nu te scoale nimeni.
Vântul aduce ploaia, gluma – bătaia.
În faţa oaspetelui nu baţi câinele.


                                     Lacul Oroumieh

                                Hazrat Mossoumah (Qom)

joi, 21 iulie 2011

Un imperiu imens: Iranul (Persia)

Un imperiu imens cu o istorie imensă. Astăzi este al 18-lea stat al lumii ca mărime .Capitala sa este Teheran.
Alte orașe importante:Ișfahan,Tabriz,Shiraz.



Pe teritoriul țării există vestigii datând din preistorie.In antichitate splendoarea Imperiului persan se datorează regelui Darius.El a construit drumuri (Drumul regal de la Susa la Sardes),palate și monumente în cele două capitale:Susa și Persepolis. A luptat împotriva grecilor(războaiele medice pe care le-au continuat și succesorii săi).Permanentele înfrângeri suferite de perși au culminat cu invazia lui Alexandru cel Mare (336 î.e.n.)

                                  Persepolis


Apadana(sala de audiențe a lui Darius)-Persepolis


După încă patru secole de invazii și înfrângeri teritoriul este cucerit de arabi în secolul al VII-lea.În timpul declinului dominației arabe vaste terirorii s-au despris din imperiu si s-au constituit în regate independente.A mai suportat dominația otomană și mongolă.
În secolul al XVI-lea Persia devine independentă în timpul dinastiei Savafide. Domnia savafidă a consolidat definitiv diferența dintre persani și restul musulmanilor.(ca religie este adoptat Șiismul).
Limba oficială este persana (farsi).
Cultura iraniană este un amestec de cultură preislamică și islamică cu diferite influențe (grecești, romane și chinezești) în funcție de epoci și de stăpânitori.

                                      Isfahan


                               Universitatea din Tabriz