Serialul ”Suleyman Magnificul” sau Orientul amuzant

Cum au inventat eunucul Sumbul și sultana Hurrem ”cafeaua turcească”...

Vineri, 13 iunie 2014, episodul 126, (după numărătoarea românească)...

După ce a plecat din serai după trădarea sa involuntară, boierul Sumbul vrea să devină negustor.
Iată-l plimbându-se prin ”suk”, admirând mărfurile, vorbind și zâmbind cunoscuților. Se oprește în fața unui negustor pentru a-i cere sfaturi ...Dintr-un sac plin cu boabe negre și parfumate ia câteva, le miroase, se interesează ce sunt, de unde vin și dacă se vând bine. Negustorul spune că este ”cafea” dar se plânge că nimeni nu cumpără...
Și iată-l pe Sumbul la el acasă, fierbând cafeaua măcinată într-un ibric...

Cineva bate la ușă și ce să vezi? Insăși marea sultană Hurrem îi face trădătorului o vizită incognito... După o scurtă conversație politicoasă, sultana se interesează de băutura aromată...Este servită imediat cu o ceașcă minusculă de cafea care era, bineînțeles, foarte amară...Ca să-i mai îndulcească cumva gustul sultana gustă și o bucățică de ”lokum”... Și iată cum ”cafeaua turcească”, servită în cești mici, cu ”lokum”, nu numai că este ”descoperită” dar va face și carieră... Presupun că, într-unul din episoadele următoare, boierul Sumbul va deschide la Istambul un lanț de cafenele...
Găselnița scenaristului mi s-a părut foarte amuzantă...
***
Intr-adevăr primele cafenele au apărut la Istambul în jurul anului 1550, apoi s-au extins în întreaga Turcie și în țările cucerite de otomani.
In Europa Apuseană au apărut ceva mai târziu.
Una din primele cafenele turcești din Europa a fost La Bottega del Caffé care a ființat la Veneția  după 1624. Totuși cafenelele europene diferă destul de mult de la o țară la alta...

Dar cafeaua turcească, inclusă  de UNESCO în patrimoniul cultural universal, ca moștenire culturală, este foarte  apreciată...Este un simbol de ospitalitate și rafinament, accesibil tuturor...

Cafea turcească ( café à la turque )

Cafea turcească la Istambul











Cafeaua turcească, confirmată de UNESCO ca Patrimoniu cultural imaterial al Umanității, este un mod de a pregăti și servi cafeaua specific turcilor. Se prepară în general din tipul de ”cafea arabică”, măcinată foarte fin încât să aibă consistența făinii. Băutura este foarte concentrată și se servea în cești mici, fără farfurioară, cu sau fără zahăr.

Cafeaua turcească (în turcă:”Türk kahvesi) se prepară într-un ibric mic de aramă ( cezve). cu apă rece. Chiar în momentul când începe să fiarbă se retrage de pe foc. Cestile tradiționale,( fincan) erau foarte mici, fără toartă, așezate într-un pahar de metal cu farfurioară (zarf).
Ceștile moderne au farfurioare.
Tradițional, cafeaua turcească se servea cu un pahar cu apă și cu lokum.

În ceea ce privește ingredientele aromate, există mai multe variante.
În Turcia, în sud-estul țării, se adaugă boabe de fistic.
În Arabia, se adaugă două boabe de cardamome.
Se pot adăuga și câteva picături de  apă de flori de portocal.

Cécile Périn : ”Oasis”(Oaza)

Motto:
 ” Ceea ce face deșertul așa de frumos, zise  micul prinț, este că el ascunde undeva o fântână...”
(Antoine de Saint-Exupéry)

Cécile Périn (1877-1959)
                  
                                   Oasis

                    Le murmure des séguias
                    Bruit doucement dans l'air calme,
                    Sur l'azur limpide, il n'y a
                    Que le balancement des palmes.

                    Dans le silence vert et bleu
                    De l'oasis où l'eau frissonne,
                    Liquide aussi, mystérieux,
                    Le chant d'une flûte résonne,

                    Et de l'ombre fraîche, en écho,
                    Sous les palmes qu'un souffle incline,
                    Mille rires naissent de l'eau
                    Ou d'autres flûtes cristallines.

 Cécile Périn ("La Coupe" - Editions Flory, 1937).

Oaza

Murmurul pârâiașelor
Susură dulce în aerul calm,
Sub azurul limpede, nu mai xistă
Decât legănarea palmierilor.

În liniștea verde și albastră
A oazei în care freamătă apa,
Lichid de asemenea, misterios,
Răsună cântul unui flaut.

Și din umbra răcoroasă, ca un ecou
Sub palmierii pe care vântul îi înclină,
Mii de râsete se nasc din apă
Sau din alte flaute cristaline.

Deșertul-unul dintre subiectele favorite ale pictorilor orientaliști

Sahara

Deșertul, mai ales deșertul Sahara, a fost foarte des reprezentat de către pictorii orientaliști, în special de cei francezi. In 1859 Théophile Gautier afirmă că există tot atâtea umbrele de soare câți pictori peisagiști odinioară în pădurea de la Fontainbleau.”
Deșertul servește drept decor pentru scenele istorice, prezentarea lungilor și pitoreștilor caravane (”Pelerini  mergând la Mecca” -de  Léon Belly) sau este tema principală a unui tablou precum ”Sahara” de Gustave Guillaumet.
Reprezentarea furtunilor de nisip devine o temă dramatică în ” Beduini în furtuna de nisip”(1891) de Ludwig Hans Fischer sau în tabloul ”Simunul”(1847) de Jean-François Portaels.

1 ”Pelerini  mergând la Mecca” -de  Léon Belly)

 2.Gustave Guillaumet.”Sahara”

3.Ludwig Hans Fischer ” Caravana la Dusk” ,”Beduini în furtuna de nisip”

.

 4.Jean François Portaels.”Simunul”-Amintire din Siria-

***
”Orient-Orientalisme”-Pictori orientaliști-
Janina -Reverie

Ceva scump din Orient

Poate doriți un ceai verde Tieguanyin...
Cel mai scump ceai din lume vine din China. El ne arată că în China nu se produc doar obiecte de serie mare și preț mic(”made in China”) ci și ceaiuri rare și scumpe. O singură ceașcă din acest ceai, preparat cu 2-3 frunze uscate se vinde cu 15 dolari iar prețul pe kilogram ajunge la suma de 3000 de dolari.

***
Cel mai scump caviar provine din Iran și nu din Rusia. Caviarul”almas”(termenul iranian pentru”diamant”)este produs de un sturion în vârstă de 100 de ani. Acești sturioni care au supraviețuit dinozaurilor sunt în număr destul de mic .Acest caviar se vinde în SUA la  prețul de 5000 de dolari kilogramul.
Iranian Caviar - The Best Iranian Souveniar

”SAADI” - autor Ion Pillat

                         
                            Cădea-n Șiraz o seară de safir,
                            Urcau cipreși, havuzuri, minarete...
                            Columbe albe se lăsau încete.
                            Saadi ținea în mâini un trandafir.

                            Plutea rotind, poemul: un erete —
                            Petală de petală, fir cu fir,
                            Al rozei har și al luminii mir
                            Inaripau un vers pe îndelete.

                            Sus, pe Siraz, ardea un cer de aur...
                            Dar la hotar, pe stepe da pârjol:
                            Tătari veneau cu mugete de taur.
                       
                            Pe când într-o grădina, tainic sol,
                            Păzind pe lume singurul tezaur,
                            Saadi privea o floare și un stol.

Autor: Ion Pillat

Orient -Occident:Mozaicul-artă și meșteșug

Paviment

 

Paviment

Mozaic islamic din Maroc-Mechnes(Place El-Hedine)

Mozaic islamic(monumentul lui Hafez-Iran)

Mozaicul, privit deseori ca o formă de artă, este incontestabil una dintre cele mai durabile tehnici decorative, care a supravieţuit din antichitate şi până în zilele noastre. Are o istorie fascinantă, rezultat al încercărilor de a înfrumuseţa suprafeţele (pardoseli, pereţi sau planșee) cu desene realizate din bucăţele de piatră, sticlă, ceramică arsă, metal sau alte materiale rigide, fixate una lângă alta. El a decorat de asemenea termele, piscinele şi fântânile - locuri unde umezeala ar fi distrus alte finisaje mai delicate. Estetica a fost obținută atât prin variante simple, monocrome sau în alb-negru, cât şi prin modele complexe policrome, cu compoziţii picturale ambiţioase.
Este greu de stabilit cine a inventat mozaicul. Se știe că egiptenii şi sumerienii din antichitate îşi decorau clădirile cu modele policrome, iar locuitorii spațiilor mediteraneene (Asia Mică, Grecia, Cartagina, Creta, Sicilia, Siria sau actuala Spanie) au folosit încă de la începuturile civilizației această tehnică. Cele mai vechi modele de mozaicuri obținute din materiale diferite au fost găsite în templele din Abra, Mesopotamia, și datează din a doua jumătate a mileniului al treilea î. Hr.. Primele opere constau într-un amalgam de pietre colorate, scoici și fildeș, iar săpăturile arheologice de la Susa și Chogha Zanbil au evidenţiat existența în jurul anului 1.500 î. Hr. a plăcilor ceramice smălțuite folosite la realizarea mozaicurilor.

Mozaicuri diverse vechi și noi 

Mozaic floral(țesătură)

Mozaic floral(ornament)

Mozaic din Alhambra

 

Mozaic din pietre de râu(paviment la Alhambra

Mozaic ornament(floare de colț)-donart-

Fotografii de aranjamente în mozaic