Cădea-n Șiraz o seară de safir,
Urcau cipreși, havuzuri, minarete...
Columbe albe se lăsau încete.
Saadi ținea în mâini un trandafir.
Plutea rotind, poemul: un erete —
Petală de petală, fir cu fir,
Al rozei har și al luminii mir
Inaripau un vers pe îndelete.
Sus, pe Siraz, ardea un cer de aur...
Dar la hotar, pe stepe da pârjol:
Tătari veneau cu mugete de taur.
Pe când într-o grădina, tainic sol,
Păzind pe lume singurul tezaur,
Saadi privea o floare și un stol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu