Serialul ”Suleyman Magnificul” sau Orientul amuzant

Cum au inventat eunucul Sumbul și sultana Hurrem ”cafeaua turcească”...

Vineri, 13 iunie 2014, episodul 126, (după numărătoarea românească)...

După ce a plecat din serai după trădarea sa involuntară, boierul Sumbul vrea să devină negustor.
Iată-l plimbându-se prin ”suk”, admirând mărfurile, vorbind și zâmbind cunoscuților. Se oprește în fața unui negustor pentru a-i cere sfaturi ...Dintr-un sac plin cu boabe negre și parfumate ia câteva, le miroase, se interesează ce sunt, de unde vin și dacă se vând bine. Negustorul spune că este ”cafea” dar se plânge că nimeni nu cumpără...
Și iată-l pe Sumbul la el acasă, fierbând cafeaua măcinată într-un ibric...

Cineva bate la ușă și ce să vezi? Insăși marea sultană Hurrem îi face trădătorului o vizită incognito... După o scurtă conversație politicoasă, sultana se interesează de băutura aromată...Este servită imediat cu o ceașcă minusculă de cafea care era, bineînțeles, foarte amară...Ca să-i mai îndulcească cumva gustul sultana gustă și o bucățică de ”lokum”... Și iată cum ”cafeaua turcească”, servită în cești mici, cu ”lokum”, nu numai că este ”descoperită” dar va face și carieră... Presupun că, într-unul din episoadele următoare, boierul Sumbul va deschide la Istambul un lanț de cafenele...
Găselnița scenaristului mi s-a părut foarte amuzantă...
***
Intr-adevăr primele cafenele au apărut la Istambul în jurul anului 1550, apoi s-au extins în întreaga Turcie și în țările cucerite de otomani.
In Europa Apuseană au apărut ceva mai târziu.
Una din primele cafenele turcești din Europa a fost La Bottega del Caffé care a ființat la Veneția  după 1624. Totuși cafenelele europene diferă destul de mult de la o țară la alta...

Dar cafeaua turcească, inclusă  de UNESCO în patrimoniul cultural universal, ca moștenire culturală, este foarte  apreciată...Este un simbol de ospitalitate și rafinament, accesibil tuturor...

Darurile Orientului( II)

2. Cafeaua

Istoria cafelei începe în Orient.Locul său de baștină este situat în Etiopia ,lângă Marea Roșie.
De acolo se răspândește în Yemen,Arabia,Egipt...
Mai multe legende arabe ne povestesc despre primii consumatori de cafea.
Una dintre ele ne vorbește despre păstorul yemenit Khaldi care a observat cum căprițele sale deveneau mai vioaie după ce mâncau niște bobițe de culoare roșie.Uimit ,el a dus boabele la o mânăstire iar starețul le-a fiert în apă obținând un lichid amar și aromat care alunga oboseala.
Cafeaua a devenit o băutură aprobată de clericii islamici iar obiceiul de a prepara,a servi și a bea cafea a devenit un ritual și o îndeletnicire foarte plăcută...

În Europa cafeaua a intrat prin portul Veneția .Cardinalii au încercat să o interzică numind-o”băutura diavolului”dar papa Clement al VII-lea a dorit neapărat să o guste înainte de a lua o hotărâre.
Cucerit de aroma cafelei Papa nu a consimțit să fie interzisă...
Unii experți consideră că varianta ”Arabica”este cea mai bună cafea din lume.
Arabii obișnuiesc să adauge în apa pentru cafea scorțișoară,vanilie...

Primul băutor român de cafea a fost,după cum bine se știe,logofătul Ioan Tăutu,care,după moartea lui Ștefan cel Mare a fost trimis cu solie la sultanul Imperiului Otoman.
Cronicarul Ion Neculce relatează în ”O samă de cuvinte ” primirea la Înalta Poartă.Marele vizir i-a oferit o cafea fierbinte.Neștiind ce băutură este și presupunând că este o ”tărie” a golit ceașca dintr-o dată.
...”Și dându-i o cahfe nu stia cum o va be.Și au început a închina:
”Să trăiască împăratul și vizirul ! ”
Și închinând,au sorbit felegeanul ,ca pe altă băutură”...(citat)
Vă imaginați ce a pățit ,sărmanul logofăt...