Cum au inventat eunucul Sumbul și sultana Hurrem ”cafeaua turcească”...
Vineri, 13 iunie 2014, episodul 126, (după numărătoarea românească)...
După ce a plecat din serai după trădarea sa involuntară, boierul Sumbul vrea să devină negustor.
Iată-l plimbându-se prin ”suk”, admirând mărfurile, vorbind și zâmbind cunoscuților. Se oprește în fața unui negustor pentru a-i cere sfaturi ...Dintr-un sac plin cu boabe negre și parfumate ia câteva, le miroase, se interesează ce sunt, de unde vin și dacă se vând bine. Negustorul spune că este ”cafea” dar se plânge că nimeni nu cumpără...
Și iată-l pe Sumbul la el acasă, fierbând cafeaua măcinată într-un ibric...
Cineva bate la ușă și ce să vezi? Insăși marea sultană Hurrem îi face trădătorului o vizită incognito... După o scurtă conversație politicoasă, sultana se interesează de băutura aromată...Este servită imediat cu o ceașcă minusculă de cafea care era, bineînțeles, foarte amară...Ca să-i mai îndulcească cumva gustul sultana gustă și o bucățică de ”lokum”... Și iată cum ”cafeaua turcească”, servită în cești mici, cu ”lokum”, nu numai că este ”descoperită” dar va face și carieră... Presupun că, într-unul din episoadele următoare, boierul Sumbul va deschide la Istambul un lanț de cafenele...
Găselnița scenaristului mi s-a părut foarte amuzantă...
***
Intr-adevăr primele cafenele au apărut la Istambul în jurul anului 1550, apoi s-au extins în întreaga Turcie și în țările cucerite de otomani.
In Europa Apuseană au apărut ceva mai târziu.
Una din primele cafenele turcești din Europa a fost La Bottega del Caffé care a ființat la Veneția după 1624. Totuși cafenelele europene diferă destul de mult de la o țară la alta...
Dar cafeaua turcească, inclusă de UNESCO în patrimoniul cultural universal, ca moștenire culturală, este foarte apreciată...Este un simbol de ospitalitate și rafinament, accesibil tuturor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu