duminică, 15 mai 2016

Artă otomană (I)

Camera fructelor- Topkapî


 Arta de curte în Imperiul Otoman este o artă unificată, imaginea însăși a unui stat centralizat și strâns administrat așa cum era Imperiul Otoman.
 Marile  dimensiuni ale acestui imperiu și bogățiile sale au permis un important mecenat care a favorizat dezvoltarea activităților artistice în paralel cu comenzile date chiar de stat.
Statul joacă un rol important din toate punctele de vedere: construirea marilor manufacturi, controlul materiilor prime, angajarea artiștilor și meșteșugarilor. Pictorii și ornamentiștii din kitab khana( corporația academică a sultanului) oferă modele pentru toate artele, contribuind astfel la realizarea unei arte unitare. Aceleași teme se regăsesc în ceramică, (veselă, faianțe, vitralii), textile, metale, lemn (boazerie) și arhitectură. Se remarcă puternicul impact al Iranului asupra artei otomane ( în special stilul timurid care se regăsește și în producția artistică a imperiilor moghol și savafid).

Faianță, boazerie, vitralii ( Topkapi)



Epoca  lui Suleyman I (Magnificul) rămâne în memorie ca o epocă fructuoasă pentru arte și strălucită pentru politică.
Odată cu cucerirea Constantinopolului, arhitecții otomani descoperă Hagia Sophia, care devine modelul absolut al arhitecturii lor religioase. Mimar Sinan este marele arhitect otoman iar Suleyman și  Rüstem Pacha, mare vizir, au fost comanditarii cei mai importanți în materie de arhitectură.(Se cunosc 13 caravanseraiuri cu  numele de Rüstem Pacha). S-au construit numeroare moschei cu complexele adecvatte (scoli, spitale, băi)...
Strălucitul arhitect Mimar Sinan (1489/1490-1588), a proiectat, utilizând tehnici extrem de complicate pentru acele timpuri, moschei, palate, poduri, clădiri publice, considerate în prezent ca fiind printre cele mai frumoase construcții realizate în stil islamic din întreaga lume.

Moscheea lui Rüstem Pasa


Fragment de ornamentație în moscheea Rüstem Pasa

Domul moscheeii lui Selim

Detaliu ornamental din palatul Dolmabasce

După moartea lui Sinan, arhitectura otomană este departe de a se epuiza. Succesorii construiesc în continuare moschei, edificii publice, palate, respectând principiile maestrului și adăugând concepția lor personală.

Fântâna lui Ahmedal III-lea-Istanbul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu