Sultanii poeți ( II )

”Poeții regali ai Turciei”

AVNI FATİH SULTAN MEHMED KHAN ( 1432-1481)
(Mahomed al II-le Cuceritorul (Fatih)
El a fost al șaptelea sultan otoman, fiul sultanului Murad al II-lea. Este sultanul care a cucerit Constantinopolul (1453). Nu a fost  numai un războinic, ci și un om preocupat de cunoaștere. A fondat mai multe universități și moschei. A sprijinit artele, muzica și literatura. Ca poet a influențat poeții care au venit după el. In poemele sale a folosit pseudonimul Avni.

Iată câteva dintre rubbayatele sale dedicate iubitei :

O, frumoaso, tu ești stăpâna mea.
Tot ce doresc este să fiu sclavul tău.
Aș fi mai degrabă sclavul tău
Decât să fiu Padișahul lumii.

Ești sărac, ești cerșetor.
Dă-mi un motiv bun: 
De ce ar trebui să te iubească Avni?
Iubita m-a legat cu agrafele ei din părul ei.
O , Allah, ai milă de sclavul tău năpăstuit !

Ai milă, o inimă! Tu n-ai vrut să asculți și iubești o asemenea frumusețe
O inimă, ai ajuns de râsul lumii.
O inimă, ea se bucură de  tulburarea ta!
Ce pot să spun, că nu poți suporta durerea, o inimă!
Draga mea inimă! O inimă , o inimă! 

***
Cei doi fii ai sultanului Mehmet al II-lea, Baiazid al II -lea (1447-1512) și  Cem(ponunțat djem) (1454-1495) au fost  iubitori de artă și de poezie.

CEM SULTAN ( DJEM sau ZIZIM )
(portret realizat în Italia de Pinturicchio (Bernardino di Betto).

Fiul cel mic al sultanului Mehmet avut un destin trist. S-a revoltat împotriva fratelui său sprijinit de mai multe pașale și de populația din câteva orașe. A fost însă învins și s-a refugiat în Egipt. S-a dus apoi la Rhodos și Cavalerii Sf.Ioan (cavalerii ioaniți) și marele Maestru l-au primit cu onoruri. Mai târziu l-au trimis în Franța ca ostatic din porunca fratelui său. A murit la Neapole, otrăvit, (se zice),din ordinul papei Alexandru al VI-lea.( fapt neconfirmat și contestat).

A fost un poet remarcabil. A scris poezii în limbile persană și turcă.

Ei, Jem urmează pașii lui Khayyam 
Devotamentul religios și evlavia nu vă sunt pe plac
Ce se va întâmpla dacă Jem 
își petrece viața pe calea voastră
ca răscumpărare?
Voi sunteți avuția lui, el nu are nimic în această lume în afară de voi 

Focul iubirii aprinde inima,
Ochii au vărsat lacrimi,
Lacrimile mele  spală ogorul inimii.
O clădire nu poate împotrivi potopului
Măgărița mea proastă și încăpățânată poate purta rochii de mătase
Dar asta nu îi va schimba firea .
Ochii mei nu plâng când te văd
Pentru că soarele usucă locul la care ea privește

Acest exil m-a purtat afară, 
M-a lăsat în suferință.
Aceasta este judecata lumii mizerabile
Care l-a lăsat paralizat pe Jem într-o țară străină.

***

YAVUZ SULTAN SELIM ( 1466-1520) -(Selim I )

 Fiul sultanului  Bayazid al II-lea, sultanul Selim I, supranumit Selim cel Crud, a fost un războinic temut dar și un poet remarcabil. A scris poezii în limbile turcă și persană. A fost un protector al artelor, al oamenilor de știință, al judecătorilor și poeților. 


 Luna este frumoasă mi-am spus 
Și salut astfel de frumusețe
Dintr-o data mi-am dorit sa mă uit la ea
Soarele s-a ridicat și a strălucit peste gândurile mele

Oricine știe că ești meșteră la vânătoarea de inimi 
Ei! Nu lăsa cruzimea ta să se răspândască peste tot în lume.
De ce te comporți ca o străină  nu stiu.
Ce este asta? O nouă afectare, chin, sau flirt?
 
O Doamne, tu ești Padishah, 
Ești demn de aceasta
Fiecare șah se refugiază la tine.
Tu umilești pe cel care nu-ți este pe plac
și înalți pe cel pe care îl iubești.
Tu ești Impăratul Lumii*
Știi fiecare secret al supușilor tăi.
Dacă sunt un rebel, te rog să nu-mi respingi mila ta, ci dă-mi cât mai multă!
Nimeni nu poate pretinde că este nevinovat.
Tu ești drept și eu trăiesc in țara dreptății.
Sunt doar trecător pe un drum trist care duce la tine.
Uneori lacrimile imi aprind fața 
De rușinea păcatelor mele.
Sunt ca cerul dimineții plin de stele,
Fumul din inima mea care arde îmi învăluie ochii.
Acest chip negru al meu este ca cerneala neagră scrierilor mele.
Dar speranța  mi-o redai doar tu.
Iartă-mă, iartă-l pe Selim al tău !

* Impăratul lumii=Shahdom