joi, 23 aprilie 2015

Turcia- Poezie și poeți (I)



Turcii otomani (numiți și osmanlâi) au venit călare pe caii lor iuți ca vântul  din stepele Asiei Centrale  spre Mesopotamia și Asia Mică, și mai târziu până în inima Europei. Și Africa de Nord a fost sub dominație otomană. După ce s-au convertit la Islam și-au făurit propria cultură, s-au civilizat și s-au rafinat. Intr-un interval foarte scurt de timp au devenit o super-putere a Evului Mediu. Sultanii otomani au devenit protectorii credinței islamice și chiar liderii comunității musulmane până la dispariția imperiului la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Bahti Ahmet I(1590-1617)
În mare, se poate spune că literatura populară turcă se împarte în: literatură anonimă si cea a rapsozilor populari, asik edebiyati”, unde, în ultima strofă, autorul îsi pomeneste numele. Deoarece creațiile lor s-au răspândit pe cale orală, suferind și modificări, se consideră că literatura aceasta este parte a folclorului.
Poezia turcă are un specific aparte în devenirea ei istorică.
Poezia turcă anonimă este creată în metru silabic, încă înaintea acceptării islamului. La sate și-a păstrat forma și în zilele noastre. Limbajul n-a suferit mult influenta limbilor arabe si persane. Începând din secolul al XVIII-lea în orașe au apărut cântece populare în metrul „aruz”. Limbajul lor contine mai multe arabisme si cuvinte de origine persană. Metaforele sunt asemănătoare cu cele ale literaturii Divanî .
Turcia are și poezie populară ne-anonimă (operele creatorilor sunt păstrate, fără mari deformări în timp, și în cönk – caiete, care sunt și documente de preț privind vremurile respective). În general, poartă amprenta culturilor de confluență, născută fiind la intersecția dintre drumul oriental (mai intens, mai pregnant multă vreme, în special în perioada în care suflul arabo-persan, sprijinit de expansiunea Islamului, era foarte viguros; este etapa de aproape 6 secole a poeziei Divanî ) și cel european.

Divanî este o culegere/ antologie poetică, structurată din punct de vedere tematic sau cronologic.
În imperiul otoman sub numele generic de ”poezie de divan” se încadra poezia de curte, care, în perioada târzie, se caracteriza prin schematism, preţiozitate, manierism. Opera poeţilor divanî relevă, în timp şi spaţiu, şi diferenţe.
În fapt, literatura divanî a apărut în secolul al XIII-lea. Izvoarele ei sunt literaturile arabă si persană. S-a scris în metru aruz. Un sistem care se redă prin silabe scurte si lungi, deschise sau închise. „Aruz” în arabă înseamnă „mireasă”. Poezia, în viziunea arabilor, trebuia să fie împodobită si frumoasă ca o mireasă. Primele poezii în acest sistem metric erau relativ simple în formă si limbaj. De exemplu: Güldeste ( Poemele iubirii ), ale lui Yunus Emre, carte tradusă și în limba română.

Poezia creată în timpul Imperiului Otoman era scrisă în osmană (turca veche). Poemele sunt dificil de înțeles chiar dacă sunt traduse în limba turcă modernă. Erau poezii cu forme fixe, rimate, iar poeții foloseau multe simboluri. Trebuiesc cunoscute aceste simboluri pentru ca poemele să fie înțelese pe deplin.

Surse diverse

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu