Sultanii Imperiului Otoman

Imperiul Otoman (în limba turcă otomană:  Devlet-i Aliye-i Osmaniye, „Sublimul Stat Otoman”, adesea numit și Turcia Otomană) a fost o supraputere imperială, care și-a manifestat dominația în zona mediteraneană și care a existat din 1299 până în 1922.
În momentul de maximă expansiune în secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman stăpânea Anatolia, Orientul Mijlociu, părți din Africa de Nord, Balcanii și Caucazul, adică o suprafață de circa 19.9 milioane de km².

Intemeierea și ascensiunea (1299–1453)
Primii sultani
Osman I -miniatură din palatul Tpkapî 

Imperiul a fost fondat de tribul turcilor oghuzi în vestul Anatoliei și a fost condus de dinastia Osmali. Primul sultan a fost Osman I . În vremea lui Osman I, capitala otomană a fost mutată la Bursa și a fost bătută prima monedă, care demonstra forța economică și politică a noului stat independent. În timpul secolelor care au urmat, numele lui a fost mereu pomenit în urări: "Să fii la fel de bun precum Osman".
                         
                                  Orhan I                                  


Orhan I a fost cel de al II-lea sultan al Imperiului otoman







 Baiazid I

Baiazid I (Bayezıt, n. cca. 1354, d. 1403) poreclit Yildirim, „fulgerul“ din cauza personalității puternice, dar și datorită victoriilor și rapidității de mișcare) a fost un sultan al Imperiului Otoman din 1389 până în 1402. El a fost fiul lui Murad . A ajuns la tron după asasinarea tatălui său, Murad I și imediat a ordonat ca fratele său mai mic Yakub să fie omorât pentru a preveni astfel o lovitură de stat. Baiazid I a fost primul sultan otoman care din sursele documentare occidentale este numit împărat. Ofensiva lui Baiazid în spațiul balcanic este urmată de bătălia de la Rovine din 1395 (după alte surse: 1394). Oastea otomană nu reușește să cucerească Țara Românească, fiind învinsă de Mircea cel Bătrân.
În Bătălia de la Ankara, pe 20 iulie 1402, Baiazid a fost capturat de războinicul mongol Timur Lenk și a murit în captivitate.

Mahomed al II-lea(Faith)-

Mehmed al II-lea avea doar 19 ani atunci când a devenit sultan.A domnit între 1444 și 1446, și între 1451 și 1481. Avea reputația de a fi fost un soldat erudit. Priceperea lui militară a fost demonstrată când a cucerit Constantinopolul. în 1453.. Mehmed s-a bucurat de sprijinul tuturor celor din imperiu, angajându-se în reorganizarea structurii statale și militare.
A fost unul dintre cei mai puternici sultani din istoria Imperiului Otoman. Cucerirea Constantinopolului în 1453 l-a transformat pe Mahomed în cel mai renumit conducător în lumea musulmană. În următorii 30 de ani el a încercat nu numai să facă din noua capitală cel mai important și mai frumos oraș din lumea întreagă, ci și să devină, el însuși, ca urmaș al împăratului Bizanțului, conducătorul absolut al unui imperiu în plină expansiune. Pentru a realiza acest lucru, el a început prin a distruge tot ceea ce reamintea de puterea bizantină.

Apogeul imperiului (1453–1683)
Era de propășire a Imperiului Otoman poate fi împărțită în două perioade caracteristice. Prima dintre ele era una de creșteri teritoriale și cuceriri constante, de la cucerirea Constantinopolelui din 1453 până la moartea lui Soliman Magnificul din 1566. Aceasta a fost o perioadă de realizări nemaipomenite pentru Imperiul Otoman.

Sultanul Selim I a  domnit între 1512–1520.  El  a extins frontierele estice ale imperiului după ce a învins Persia Safavidă în Bătălia de la Chaldiran și a pus bazele unei flote a Mării Roșii.

Succesorul lui, Soliman Magnificul, (Soliman I), care a domnit între 1520-1566, avea să ducă puterea și întinderea imperiului și mai departe. După ce a cucerit Belgradul, Suleyman a dat o lovitură mortală Ungariei în bătălia de la Mohács (1526). Suleyman a continuat atacul asupra Austriei, dar în bătălia de la Viena a fost nevoit să se recunoască învins.


Otomanii au atins "Vârsta lor de Aur" în timpul domniei lui Soliman Magnificul. Încetarea cuceririlor în Europa au marcat sfârșitul celor 230 de ani de creștere a imperiului otoman