Epoca de Aur a culturii otomane ( II )

Suleyman Magnificul (Soliman I)
(1494 - 1566)

Sub conducerea lui Suleyman Imperiul Otoman a intrat în epoca de aur a dezvoltării sale culturale. Sute de societăți imperiale artistice (numite Hiref Ehl-i, "Comunitatea de Talente") au fost administrate din sediul imperial, Palatul Topkapî.

”Ehl-i Hiref”a atras cei mai talentați artiști în curtea sultanului, atât din lumea islamică cât și din recentele teritorii cucerite din Europa, rezultând un amestec de islamici, turci și alte culturi europene. Artizanii de la curte erau: pictori, cojocari, bijutieri etc. Eliberată de influența persană, domnia lui Soliman a creat o artă proprie a Imperiul Otoman.
 Astăzi, cea mai importantă moștenire culturală a epocii lui Suleyman este, cu siguranță, arhitectura. Este epoca marelui arhitect Sinan (Koca Mimar Sinan)-1529-1588. -
La vârsta de  aproximativ 50 de ani este numit în funcția de arhitect-sef al sultanului. El va schimba, prin construcțiile sale, fața orașelor otomane și va lăsa posterității mai multe moschei și complexe religioase cu totul impresionante. A rămas in această funcție timp de 50 de ani. Datorită numeroaselor sale opere este considerat cel mai mare arhitect din Orient și a fost adesea comparat cu Michelangelo, contemporanul său.

Sinan a fost arhitectul însărcinat de sultan cu transformarea Istanbulului în centrul civilizației islamice. Cu acest scop, au fost construite poduri, moschei, palate, clădiri publice și așezăminte sociale. Cea mai cunoscută operă a lui Sinan este cea mai mare moschee din Istanbul, Süleymaniye Camii, în traducere Moscheea lui Suleyman.



1. Moscheea lui Suleyman (la Istambul)

2 Podul lui Mehmed Pașa (la Vișegrad pe râul Drina)

3.Moscheea lui Selim de la Edirne