Darurile Orientului (IV)

4.Calul pur-sânge arab

 Motto:
”Arabii toți răsar din cort
Să-mi vadă roibul cum îl port
Și-l joc în frâu și-l las în trap
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Și nu l-aș da nici mort”
(G.Coșbuc:”El Zorab”)

Calul ”pur-sânge arab” a fost mult timp subiect de legendă și mister. El își are originile în Orientul Mijlociu și a fost una din cele mai vechi rase de cai domesticite.Au crescut în deșert,fiind foarte prețuiți de beduini pentru rezistența și inteligența lor.
Se spune că erau adăpostiți în corturile lor iar relația dintre om și cal era aproape mistică.Calul era considerat un dar de la Allah și cea mai frumoasă creatură după om.
”Allah a luat un pumn din vântul de sud,a suflat cu suflarea lui peste el și a creat calul.Și i-a spus magnificei creaturi:”Te-am făcut pe tine ca nicio altă făptură.Toate comorile pământului se află în ochii tăi. Poartă-i pe prietenii mei pe spatele tău.Vreau ca șaua ta să fie scaunul lor de rugăciune pentru mine.Tu să zbori fără aripi și să cucerești fără sabie, Tu,calule .”
(legendă beduină)

O altă legendă arabă povestește că Mohamed și-a ales caii în funcție de curaj și loialitate.
Aflându-se în deșert Profetul a zărit o oază și a dat drumul cailor să se adape.Dar,înainte de a ajunge la apă a chemat caii înapoi și doar cinci dintre ei i-au dat ascultare și s-au întors.Aceștia au fost numiți Al Khasma,adică ”cei cinci” și sunt considerați primii cai pur-sânge arab.
Incepând cu secolul al VII-lea,arabii au adus caii în Peninsula Iberică.
Răspândirea lor în Europa a fost favorizată de cruciați,(care îi luau de la învinși ca pradă de război) și de negustorii arabi care făceau comerț cu Imperiul Otoman.
Au ajuns în Țara Românească și Moldova,în grajdurile boierilor și în herghelia de la Rădăuți,înființată în 1775.

Sunt îndrăgiți și admirați pretutindeni pentru frumusețea,loialitatea și inteligența lor.
Sunt vedete ale concursurilor de echitație și vedete de cinema. Un poet ,Robert Duncan ,le-a dedicat un  minunat poem:
              ”Unde în această lume poți găsi:
               Noblețe fără înfumurare.
               Prietenie fără invidie,
               Frumusețe fără vanitate!
               Unde poți vedea cum mușchii dau grație,                
               Puterea dă încredere.
               Cine mai servește fără să fie umil,
               Și luptă fără ură!
               Nu e nimic atât de puternic și nici mai lipsit de violență.
               Nu e nimic atât de iute, dar și răbdător de asemenea.”

( R. Duncan "Calul")