Călători prin Andalucía

 (ORIENT ÎN OCCIDENT)
MOTTO :
Quien no ha visto Sevilla no ha visto maravilla !
(Cine nu a văzut Sevilla nu a văzut ( o ) minune! )
Quien no ha visto Granada no ha visto nada !
(Cine nu a văzut Granada nu a văzut nimic! )

Theophile Gautier(1811-1872)

La 5 mai 1840 Th.Gautier pleacă în Spania pe care o descoperise mai întâi în ”Contes d`Espagne et d`Italie(”Povestiri din Spania și Italia”) de Alfred de Musset și în volumul ”Orientales”de Victor Hugo.Impresiile periplului său spaniol sunt relatate în ”Voyage en Espagne”(Călătorie în Spania), publicată în 1843 și într-un grup de poezii ”Espana”,integrat în volumul ”Poezii completes”,apărut în 1845Cartea este dedicată ”lui Eugene Piot,prietenul și tovarășul meu de călătorie” (10 februarie 1843).
A descris ca nimeni altul Granada și Alhambra. Impresiile sale sunt viguroase, documentarea este exactă și minuțioasă descrierile sunt impecabile,marcate de prospețimea privirii,de uimirea în fața a ceea ce vede și de grija exagerată pentru justețea cuvântului.

Charles Davillier și Gustave Dore

”Viaje por  Andalucía”(Călătorie prin Andaluzia)

Charles Davillier , baron și cavalerist în armata lui Napoleon al III-lea și gravorul Gustave Doré au făcut o călătorie în Spania în vara anului 1862 , spre sfârșitul domniei reginei Isabel a II-a . Printre locurile care i-au fermecat pe acești doi călători romantici au fost Sevilla și Granada , manifestând un real interes de a trăi în orașul Granada , străbătându-i străzile și încercând să se identifice cu obiceiurile oamenilor , cu modul lor de viață cotidian.

Gustave Doré a ilustrat această relatare a ”Călătoriei prin Andalucía” cu minunate gravuri. Iată câteva dintre ele:

                                    Giralda de Sevilla

                                     Hoț de azulejos (Alhambra)

                             












                                                 Poarta Turnului Infantelor (Alhambra)
Surse diverse.

Darurile Orientului( VIII)

Pisica persană
(Iran kidisi)

                                  Traditional persian (pisici persane tradiționale)

Pisica persană este o rasă caracterizată printr-o față lată,aplatizată și o blană abundentă în culori foarte variate . Coada este scurtă și stufoasă. Sunt considerate pisici aristocrate.
75% din pisicile cu pedigree înregistrate sunt persane.Primii strămoși atestați documentar ai pisicilor persane au fost aduși din Khorassan (Persia) , în 1620 , în Italia de către Pietro della Valle.
În aceeași epocă au fost aduse în Franța pisici de Angora (astăzi Ankara-Turcia)de către Nicholas Claude Fabri de Peiresc(1580-1637).
Din Franța au ajuns în Marea Britanie.
Pisicile din Khorassan erau gri iar cele de Angora erau albe.
Aristocrația prefera pisicile cu blană lungă . Au fost importate în Europa pisici cu blană lungă din Afganistan,Birmania,China și Rusia.

Linia persană actuală s-a dezvoltat în Marea Britanie în 1800 și provine din pisica de Angora.

                       pisică persană albă

Primele Persane erau unicolore . Persana bleu(obținută prin încrucișare)apreciată și de regina Victoria a cunoscut un succes rapid : ”Societatea Persanelor bleu”, creată în Regatul Unit (1901), este primul club de rasă...
Numele rasei face trimitere la strămoșii persani ,originari din zona de frontieră dintre Iran(Persia) și Turcia.
Prin încrucișări selective s-au obținut exemplare cu blană divers colorată:roșcat, negru,crem ,chocolat.
Pisicile persane au un caracter blând,liniștit,afectuos.Miaună discret și foarte rar. Sunt numite ”tigri de sofa”pentru că le place să doarmă mult.
Le place de asemenea să-și arate ostentativ frumusețea. Participă la concursuri de frumusețe și sunt și vedete de cinema.

                        O mare campioană : persană ” chocolat”
 

Și un frumos metis...

Darurile Orientului-(VII)

Condimentele :
 1.Susanul

Semințele de susan sunt foarte folosite în bucătăria orientală drept condiment sau pentru deserturi.A cunoscut o mare extindere în țările subsahariene pentru că investițiile în culturile de susan sunt foarte mici.Semințele sunt deosebit de bogate în calciu.
Celebra formulă din ”Ali-Baba și cei patruzeci de hoți”(din ”O mie și una nopți”):”Sesam deschide-te” l-a făcut cunoscut tuturor copiilor.
În India semințele de susan sunt considerate un simbol al nemuririi.
A sosit și în Europa de foarte multă vreme și este folosit în patiserie.Il găsim pe covrigi și pe pâinicile de hamburger...

2.Șofranul

Floare de șofran


În bucătăria orientală este folosit pentru condimentarea orezului ,a cărnii de pui și a peștelui.Are o culoare galbenă plăcută și gust dulce.Se obține din stigmatele unor flori care cresc în Orientul Mijlociu.Pentru a se obține acest praf galben stigmatele se prăjesc și se macină.Este unul dintre cele mai scumpe condimente.
Era foarte valoros în Persia antică iar fenicienii făceau prăjituri cu șofran pe care le dăruiau zeiței Astarte.
Fragmente de șofran s-au găsit în piramidele egiptene.
Șofranul este menționat de Homer , Pliniu cel Bătrân , Hippocrates , Chaucer și Shakspeare.
Numele său vine de la cuvântul arab”asfar”(care a dat în spaniolă ”azafran”).
Din alte surse, având în vedere, prezența culturilor de șofran pe platoul iranian ,”safranum”  ar veni din cuvântul persan”zaparanon” care înseamnă ”aur” dar și ”stigmat”.
Spania exportă șofran din secolul al XIV-lea și deține azi 70% din piața mondială.
Ultima duminică din Octombrie , în provincia La Mancha , este sărbătoarea culesului la care participă oameni din toată Spania și turiști.Dintre frumusețile locale este aleasă o Dulcinee iar Don Quijote și Sancho Panza își fac apariția triumfală la sărbătoare.

                                                                              Stigmatele florii de șofran




***


Intre condimentele care au venit din Orient și pe care le-am adoptat se află și scorțișoara, cuișoarele,chimenul, ghimbirul, piperul, menta,
busuiocul,foile de dafin.
Ce gust ar avea mâncărurile noastre fără ele?

Darurile Orientului( VI):Laleaua

Laleaua imperială din Iran
(este reprezentată și pe drapelul național)

Se spune că în Persia, țara ei natală, laleaua își are cupa de un roșu aprins iar, mijlocul acesteia este de culoare neagră și simbolizează dragostea. Când este trimisă persoanei iubite, aceasta va înțelege că celui care a trimis-o, la fel ca și lalelei, inima i se mistuie de dragoste ca un grăunte de jar și chipul său radiază de fericire .
Potrivit unei legende persane, prima lalea ar fi apărut din picăturile de sânge ale unui îndrăgostit și, pentru mult timp la persani, laleaua a fost simbolul iubirii neîmpărtășite. Cu peste 1300 de ani în urmă, laleaua era celebrată prin versurile poetului persan Musharrifu'd-dinSa'adi. El descria minunata sa grădină din ”Gulistan”(estul Uzbekistanului) : „ Murmurul rece al brizei, cântecul păsărilor, fructe coapte din belşug, lalele în diferite culori și trandafiri parfumați au creat un paradis”.
În ceea ce privește numele acestei flori, acesta ar veni de la cuvântul persan „toliban“ care înseamnă „turban“ iar în limba latină a fost tradus cu „tulipa”. Corespondentul spaniol este ”tulipan”.

***
A fost cultivată pentru prima dată în Turcia, și a fost introdusă în Vestul Europei în secolul al XVII-lea de către Carol Clusius, un faimos biolog din Viena. După ce austriacul a observat și admirat aceste superbe flori în grădinile palatelor din Turcia, prietenul sau, Ogier Busbecq, fost ambasador al Instabului, i-a trimis câțiva bulbi în semn de prietenie. După Turcia ,Olanda a devenit ”țara lalelelor”.
Cu timpul laleaua a devenit simbolul Olandei. Multi turiști vizitează această țară doar pentru a vedea aceste flori de culori strălucitoare.
Se spune că laleaua este simbolul armoniei în viața sentimentală, al unei vieți fericite.

Laleaua neagră

                                       Laleaua pestriță

Darurile Orientului (V): Trandafirul

Trandafirul

Dintre toate florile cunoscute,trandafirul, poate fi considerat o floare a tuturor timpurilor,simbol al frumuseții și pasiunii.Este cunoscut și cultivat încă din vechime,dar istoria sa se pierde în negura timpului.
Căutând să lămurească delicata problemă a originii trandafirului, biologi de prestigiu au ajuns la concluzia că această „floare a florilor“ își are originea în Orientul Apropiat, de unde s-a răspândit în lumea întreagă, având ca strămoș modestul măceș cu 5 petale.
Locuitorii vechiului Imperiu Persan erau renumiți cultivatori de flori.În grădinile nobilimii, numite „paradisuri “ creșteau trandafiri, maci, lalele, narcise, liliac etc. Trandafirul era cea mai apreciată floare și se cultiva intensiv. Persiei i se mai spunea „ țara trandafirilor “ iar, orașul Şuşa era supranumit „ orașul crinilor”.
Unul dintre cele mai cunoscute și apreciate soiuri era „ Trandafirul de Damasc “ (Rosa Damascena). Acesta înflorea o dată pe an toamna și avea o floare cu petale neregulate, puternic parfumată şi, spini foarte ascuțiți. Se presupune că ar fi fost creeat în Asia Minor, după care a fost răspândit în Siria, Asia Centrală și Orientul Apropiat.
Potrivit unor cronicari ai vremii, Rosa Damascena a fost adus în Europa de către cavalerii cruciați în jurul anului 1254.
***
În cultura arabă, trandafirul simbolizează frumusețea masculină. Se spune că trandafirii au răsărit din picăturile de sudoare de pe fruntea profetului Mohammed în drumul său spre rai. Se mai spune că, în trecut, dacă un musulman găsea pe jos o floare sau doar o petală de trandafir, se grăbea s-o așeze într-un loc ferit, pentru a nu fi călcată în picioare, profanând memoria profetului. Cuvântul persan pentru trandafir este „ gul “ care înseamna„ floare”“ și este apropiat de „ghul”care însemna”spirit”.

Sursa :Internet

Darurile Orientului (IV)

4.Calul pur-sânge arab

 Motto:
”Arabii toți răsar din cort
Să-mi vadă roibul cum îl port
Și-l joc în frâu și-l las în trap
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Și nu l-aș da nici mort”
(G.Coșbuc:”El Zorab”)

Calul ”pur-sânge arab” a fost mult timp subiect de legendă și mister. El își are originile în Orientul Mijlociu și a fost una din cele mai vechi rase de cai domesticite.Au crescut în deșert,fiind foarte prețuiți de beduini pentru rezistența și inteligența lor.
Se spune că erau adăpostiți în corturile lor iar relația dintre om și cal era aproape mistică.Calul era considerat un dar de la Allah și cea mai frumoasă creatură după om.
”Allah a luat un pumn din vântul de sud,a suflat cu suflarea lui peste el și a creat calul.Și i-a spus magnificei creaturi:”Te-am făcut pe tine ca nicio altă făptură.Toate comorile pământului se află în ochii tăi. Poartă-i pe prietenii mei pe spatele tău.Vreau ca șaua ta să fie scaunul lor de rugăciune pentru mine.Tu să zbori fără aripi și să cucerești fără sabie, Tu,calule .”
(legendă beduină)

O altă legendă arabă povestește că Mohamed și-a ales caii în funcție de curaj și loialitate.
Aflându-se în deșert Profetul a zărit o oază și a dat drumul cailor să se adape.Dar,înainte de a ajunge la apă a chemat caii înapoi și doar cinci dintre ei i-au dat ascultare și s-au întors.Aceștia au fost numiți Al Khasma,adică ”cei cinci” și sunt considerați primii cai pur-sânge arab.
Incepând cu secolul al VII-lea,arabii au adus caii în Peninsula Iberică.
Răspândirea lor în Europa a fost favorizată de cruciați,(care îi luau de la învinși ca pradă de război) și de negustorii arabi care făceau comerț cu Imperiul Otoman.
Au ajuns în Țara Românească și Moldova,în grajdurile boierilor și în herghelia de la Rădăuți,înființată în 1775.

Sunt îndrăgiți și admirați pretutindeni pentru frumusețea,loialitatea și inteligența lor.
Sunt vedete ale concursurilor de echitație și vedete de cinema. Un poet ,Robert Duncan ,le-a dedicat un  minunat poem:
              ”Unde în această lume poți găsi:
               Noblețe fără înfumurare.
               Prietenie fără invidie,
               Frumusețe fără vanitate!
               Unde poți vedea cum mușchii dau grație,                
               Puterea dă încredere.
               Cine mai servește fără să fie umil,
               Și luptă fără ură!
               Nu e nimic atât de puternic și nici mai lipsit de violență.
               Nu e nimic atât de iute, dar și răbdător de asemenea.”

( R. Duncan "Calul")

Darurile Orientului (III)

3.Uleiul de argan

 Uleiul de argan, cunsocut și sub numele de aurul verde de Maroc, este unic în lume datorita caracteristicilor sale nutritive și cosmetice. Uleiul de argan este considerat un ulei scump, datorita faptului că este cel mai rar ulei din lume. Este extras din fructele arborelui numit ”arganier”(arbore de argan).Se întâlnește mai ales în sud-estul Marocului și este o specie ce a supravietuit unei epoci în care această parte a lumii era mult mai umedă. Arborele de argan acoperă aproximativ 800 000 de hectare în partea atlantică a continentului african.

 Este un arbore spinos, cu un trunchi deseori curbat, deformat, cu frunzele de un verde clar, fructe numeroase ce seamănă cu măslinele. Ele conțin un sâmbure dur, de un maro deschis.
Aceste regiuni din Maroc sunt populate de berberi,descendenții Almohavizilor,care au fost ,în Evul Mediu stăpânii unui imens imperiu incluzând Maghrebul și toată Spania musulmană.Pentru acești berberi,arganul este arborele ”binecuvântat de zei”, căci uleiul de argan este pentru ei un veritabil ”aur verde”.este un veritabil elixir al frumuseții.(De altfel cuvântul ”elixir”vine din cuvântul arab”al-iksir” care înseamnă ”leac,remediu”) .

Din antichitate femeile își masau corpul și părul cu ulei de argan și înainte de aceasta, dădeau o lingură de ulei pur nou-născuților,  ca o modalitate de a le ura viață lungă. Din timpuri străvechi, berberii din Maroc utilizau acest ulei mistic pentru tratarea și prevenirea unor boli.
Pentru uz cosmetic, uleiul de argan are efect de regenerare și anti-rid și este benefic pentru pielea uscată, pentru acnee, psoriazis, eczeme, riduri. Bogat în acizi grași și vitamina E, antioxidanti, polifenoli, squalene, Omega 9 si Omega 6, uleiul de argan este și acum în Maroc principalul produs utilizat pentru îngrijirea pielii, a părului și a unghiilor.
Aplicat în stare naturală pe piele (fără a fi introdus în anumite produse ca loțiuni, creme, măști etc), uleiul de argan ajută celulele pielii să lupte împotriva uscării acesteia și implicit a îmbătrânirii. De asemenea, deține capacitatea de a regenera pielea afectată de acnee severă,varicelă sau arsuri. Este foarte bogat în vitamina E și în steroli care îi conferă excelente proprietăți antioxidante . Este eficient  în reducerea ridurilor.