Tezaurul Imperiului Otoman ( I )

Colecția de smaralde(cea mai mare din lume)-Palatul Topkapî

Muzeul tezaurului imperial se află în incinta Palatului Topkapî .
Clădirea tezaurului imperial cuprinde patru încăperi în care sunt expuse colectii de bijuterii, de haine, de vase, de ceasuri, medalii și decorații, unele făurite de mesteșugari autohtoni, altele dăruite sultanilor de diferiți vizitatori sau ambasadori veniți la Inalta Poartă din diferite pricini.
In fiecare cameră exista un tron imperial, fiecare dintr-o epocă diferită.
***
In prima cameră se pot admira costume de ceremonie, arme, seturi de cești de cafea precum și alte obiecte incrustate cu aur și pietre prețioase.

Caftan otoman

Turban imperial cu broșă 

 Broșă de turban

 Broșă de turban -sec.XVIII-

***
Cea de-a doua cameră este cunoscută sub numele de Camera de Smarald. Aceasta cuprinde vitrine cu pandantive decorate cu smaralde si alte pietre pretioase; smaralde netăiate, unele cântărind cateva kilograme și faimosul pumnal Topkapi (simbolul muzeului), împodobit cu trei smaralde mari.
A fost conceput în anul 1747, la ordinul sultanului Mahmud I, ca dar pentru Nader Shah al Persiei. Șahul a fost asasinat înainte ca pumnalul să părăsească Imperiul Otoman și a rămas în tezaur.
Filmul „Topkapi” cu Peter Ustinov a făcut acest obiect faimos în intreaga lume, desi tezaurul conține piese mult mai valoroase. 

Pumnalul Topkapi

Pendativul cu smaraldul gigant

***
A treia camera contine obiecte emailate, medalii si decoratii de stat primite de sultani de la monarhii străini,  două candelabre din aur ( cântarind fiecare 48 kilograme), cel mai faimos tron al palatului, tronul de aur, folosit de sultani în timpul încoronărilor și sărbătorilor religioase.
Diamantul de 86 de karate (diamantul Pigot), al patrulea ca mărime din lume poate fi adimrat tot aici.

Tronul de aur

Diamantul Pigot ( Kaşıkçı Elması),

Acest diamant  este mândria palatului Topkapî, piesa de cea mai mare valoare din tezaur.  De un alb incredibil, aparține categoriei diamantelor farte pure. Nu se știe cu certitudine cum a intrat diamantul în posesia Imperiului Otoman. Legendele despre originea și posesorii săi sunt numeroase și controversate. Montată în argint, piatra în formă de pară este înconjurată de două rânduri de briliante care ”îl fac să fie asemeni lunii pline care luminează un cer plin de plistele”( ? ).
A fascinat de-a lungul timpului privirile tuturor favoritelor imperiale și ale sultanelor-validé
***

A patra cameră atrage vizitatorii printr-un tron magnific de origine persană și prin obiecte încrustate cu pietre pretioase de diferite dimensiuni.

Tronul dăruit de Nadir -Sah (Persia)sultanului Mahmud

Tronul de campanie al lui Suleiman I

Vase ormamentate

”Bosforul”- Serghei Esenin

Bosforul-Intrarea dinspre marea Marmara

                  Eu n-am văzut, persano, Bosforul niciodată,
                  Să nu mă-ntrebi de dânsul că nu ştiu să răspund.
                  In ochii tăi văd marea pentru întâiaşi dată
                  Cum flacăra albastră şi-o pâlpâie la fund.

                  Ducând postavuri scumpe şi suluri de mătasă,
                  N-am mers cu caravana spre falnicul Bagdad.
                  Inclină, pentru mine, statura ta frumoasă,
                  Lângă genunchii proaspeţi tristeţtea să mi-o scad.

                  Rugându-te, zădarnic îmi umilesc mândria,
                  Puţin de tot îţi pasă dacă-ţi şoptesc încet,
                  Că acolo departe în ţara mea Rusia,
                  Sunt pentru toată lumea cel mai vestit poet.

                  Harmonica prin mine răsună năzdrăvană,
                  Aud cum latră câinii la luna altui cer.
                  Au n-ai vroi tu oare, ciudata mea persană,
                  Să-mi vezi albastra ţară de spice şi de ger?

                  Prin locurile-acestea nu-s numai într-o doară,
                  Chemarea ta fierbinte răzbise traiul meu,
                  Iar braţele, mai albe decât o primăvară,
                  Aşa ca două aripi mă -nfăşurau mereu.

                  Demult eu nu mai caut în soarta mea hodină,
                  Deşi trecuta viaţă n-o blestem şi n-o-nfrunt.
                  O, rogu-te vorbeşte, de vrei, despre lumină,
                  Despre ținutul vostru în care uit că sunt.

                  Harmonica din suflet înăbuş-o cu şoapte
                  Şi cu parfum de famec adapă-mă oricât,
                  Ca după una blondă ce-i hăt la miază-noapte,
                  Să nu regret atâta, să nu suspin atât.

                 Cu toate că Bosforul nu l-am văzut vreodată,
                 Îţi voi vorbi pe urmă de raiul lui profund,
                 Că-n ochii tăi văd marea pentru întâiaşi dată
                 Cum flacăra albastră şi-o pâlpâie la fund.

Serghei Esenin, Motive persane. 

Pe țărmurile Bosforului - ( II ) - Palatul Beylerbeyi

sala de intrare

 Palatul Beylerbeyi (Beylerbeyi Sarayı) este situat pe țărmul asiatic al Bosforului, în cartierul cu același nume. Numele său ”beiul beilor” înseamnă ”guvernator general”, titlu care a aparținut lui Rumeli Beylerbeyi Mehmet Pașa. Acesta și-a construit o reședință departe de centrul actual al  orașului. Sultanii otomani l-au imitat și, la rândul lor, si-au construit reședințe. In 1829 sultanul Mahmud al II-lea a construit un palat din lemn ( konak) pe malul Bosforului. Dar acesta a fost distrus de un incendiu.
Pentru a-l înlocui sultanul Abdulaziz ordonă construirea actualului palat pentru a-i servi ca reședință de vară sau palat de protocol. Aici îi primea pe oaspeții străini.
L'architecte Sarkis Balyan (1835–1899) concepe palatul în stilul barocului francez. Este realizat între 1861 et 1865.

Construit din marmură albă, palatul are o formă dreptunghiulară cu parter și două etaje. In afara oficiilor și a bucătăriilor ansamblul cuprinde 6 saloane de primire și alte 26 de camere. Interiorul are o sală de intrare cu fântână și bazin pentru reconfortul oaspeților, în zilele călduroase.
Solul este acoperit cu covorașe împletite din pai de Egipt, utile atât iarna cât și vara.
Însuși sultanul Abdulaziz a realizat schițele pentru decorarea plafoanelor.
Lustrele sunt din cristal de Boemia., iar covoarele de lux sunt realizate  la Hereke.

Scara

In 1869 împărăteasa Eugenia, soția lui Napoleon al III-lea, a vizitat palatul și a fost uimită de eleganța și rafinamentul acestuia în așa măsură încât a comandat o copie a ferestrelor pentru  palatul de la Tuileries.
Mai sobru decât palatul Dolmabahçe, palatul Beylerbeyi este situat pe una dintre terasele unui minunat parc, renumit pentru magnoliile sale.
Grădina palatului este decorată cu arbori, statui și bazine. Iar imaginea palatului, văzut dinspre Bosfor, este superbă. Chioșcul de marmură și Chioșcul galben (restaurat ulterior de Abdulaziz) ar fi fost construite de Mahmud al II-lea.

Ultimul sultan al imperiului otoman, Abdulhamid al II-lea , după abdicarea sa în 1912,  a fost reținut ca prizonier în acest palat până la moartea sa , în 1918.
Palatul i-a primit și pe oaspeții lui Ataturk in timpul republicii. Ulterior a fost transformat în muzeu.
Este unul dintre cele mai frumoase monumente de pe țărmul anatolian.

Kiz Kulesi –„Turnul fecioarei“-- Două legende

Când privirea îmbrățisează Bosforul de pe înălțimile cartierului Cihanghir ea se oprește asupra unui turn ridicat în mijlocul apelor aproape de cartierul Üsküdar, pe țărmul asiatic  al orașului. Culorile mângâietoare ale apusului par să învăluie turnul în mister. Insulița pe care se află se mai numește și ”insula prințesei”...
Intr-adevăr, două legende sunt legate de existența Turnului Fecioarei(Kiz Kulesi)

Prima legendă se referă la mitul lui Hero și Leandros.
Hero era o preoteasă a zeiței Afrodita și trăia într-un turn la Sestos pe malul euopean, aproape de Helespont( numele antic al strâmtorii Dardanele). Tânrul Leandros, care locuia în Abydos, de cealaltă parte a srâmtorii, s-a îndrăgostit de frumoasa Hero. Pentru a-și întâlni iubita el traversa înot, Helespontul în fiecare noapte. Hero aprindea o luminiță în turn pentru a-i arăta drumul. Dar într-o noapte cu furtună vântul aprig a stins lumina din turn. Leandros n-a mai găsit drumul și a pierit în valuri. Marea l-a adus la țărm iar frumoasa Hero, sfâșiată de durere  s-a sinucis aruncându-se în mare...
Din cauza proximității și a asemănărilor geografice dintre Bosfor și Dardanele imaginația populară a transferat legenda în insulița Kiz  Kulesi, situată la intrarea în Bosfor.

A doua legendă, foarte populară în Turcia, ne povesteste despre un împărat bizantin (sau sultan)) care avea o foarte frumoasă fiică pe care o iubea nespus...O ghicitoare i-a prezis sultanului că fiica sa avea să moară mușcată de un șarpe, chiar în ziua când va împlini 18 ani. Pentru a o apăra de această soartă cumplită sultanul a construit un turn în mijlocul Bosforului. Nimeni în afară de sultan nu o vizita pe frumoasa prințesă.
In ziua aniversării, sultanul , fericit că a putut ocoli  primejdia, i-a adus fetei un coș cu fructe rare. Un șarpe care se strecurase printre fructe a mușcat-o  iar frumoasa fată a murit în brațele tatălui său...

Pe țărmurile Bosforului - Cetăți și palate-

Cetatea Rumelia

Pe o fâșie îngustă de pământ, pe malul european al Bosforului, Mahomed Cuceritorul (Faith) a ordonat construirea unei fortărețe, Rumeli hisari, cu scopul de a controla căile comerciale și traficul militar în timpul camapaniei sale de cucerire a Constantinopolului.
El a inițiat o competiție între generalii săi, care concurau unul împotriva altuia pentru a construi cât mai repede turnurile și a zidurile crenelate.
Ambiția, spiritul de competiție și eforturile au făcut ca această fortăreață de dimensiuni considerabile să fie terminată în 4 luni.
Sultanul a stat în fortăreață numai câteva luni deoarece Bizanțul avea să fie cucerit curând.
Fortăreața a fost folosită ca vamă, depozi, închisoare și locație pentru reprezentații teatrale.

Turnul lui Leandru sau Turnul Fecioarei

Turnul lui Leandru, numit în limba turcă Kiz Kulesi – adică „Turnul fecioarei“ se află pe o insuliţă stâncoasă în apropierea țărmului asiatic din dreptul Constantinopolului, insuliţă care marchează simbolic limita dintre apele Mării Marmara şi cele ale Bosforului.
Turnul are o istorie bogată.  Generalul atenian Alcibiades a ridicat pe insuliţă primul turn, în anul 408 î.e.n., pentru a supraveghea mişcările navelor persane în apele Bosforului, între vechile orașe Bizanț și Chrysopolis.
Pe timpul Imperiului Roman pe insuliţă a existat un turn, păstrat ca punct de pază şi sub Imperiul Bizantin. Mult timp bizantinii au folosit stânca nu numai ca post de observaţie şi de atac asupra navelor inamice, ci şi ca sprijin pentru un lanţ greu ce traversa strâmtoarea şi bloca trecerea navelor inamice, lanţ asemănător ca cel ce bloca trecerea în Cornul de Aur.
Turnul a fost reconstruit şi transformat în fortăreață de către împăratul bizantin Alexis Comnen, în anul 1100, pe timpul primei cruciade.
Pe timpul Imperiului Otoman turnul a servitca punct strategic, punct care tria trecerea navelor prin strâmtoare. Sub această stăpânire turnul a suferit numeroase modificări şi reamenajări, dintre care cele mai importante, în anii 1509 şi 1763.
De aici se trăgeau salve de tun când un nou sultan se urca pe tron.

Castelului Yoros (Yoros kalesi)

Tot pe țărmul asiatic al Bosforului se mai păstrează încă ruinele castelului Yoros.
Este o fostă fortăreață bizantină situată la confluența dintre apele Bosforului și apele Mării Negre.
Pentru că a fost stăpânit de genovezi pe la jumătatea sec. al XV-lea, este numit și Castelul Genovez
 O gravură realizată de  William Henry Bartlet în 1838 pune în valoare frumusețea peisajului dși importanța strategică a castelului.

                William Henry Bartlet: Bosforul și castelul Yoros

                Confluența  Bosforului cu Marea Neagră

Albastrul Bosfor ( II )

 Bosforul este un canal îngust în formă de ”S”, de natură complexă, cu numeroase capuri și sinuozități complicate greu de observat. La aceasta se adaugă și curenții schimbători.Aceste condiții geografice și oceanografice fac ca navigația deschisă traficului internațional să fie dificilă și riscantă.

Bosforul s-a format cam pe la 5600 î.e.n., când o creștere importantă a apelor Mării Mediterane și a Mării Marmara a inundat valea fluvială provenită din dintr-un mare lac cu apă dulce situat în apropiere și care, datorită iruperii apelor Mării Marmara prin vadul respectiv a dat naștere Mării Negre.
După anumite opinii, această mare inundație a afectat așezările de pe litoral de nord al Mării Negre ar fi baza istorcă a povestirilor despre diluviul menționai în ”Poemul lui Ghigameș.”..

***
 Podul Bosfor (Boğaziçi),

 Podul Fatih Sultan Mehmed

Peste Bosfor s-au construit deja  două poduri: Podul Bosfor (Boğaziçi Köprüsü),de 174 m. lungime, terminat în 1973 și podul Fatih Sultan Mehmed, lung de 1090 m., terminat în 1988 și situat la aproximativ 5 km de primul, (care a concretizat un plan propus în urmă cu 150 de ani de sultanul Abdulmecid, după cum relata presa turcă).
Un al treilea pod, Yavuz Sultan Selim, era în constructie în 2014.

Sub apele Bosforului, la o adâncime de 55 m, s-a construit un tunel feroviar de 1400 m., Marmaray, care a fost inaugurat în octombrie 2013.

***
Imagine noctură a podului Bosfor

Albastrul Bosfor

Bosfor sau Bospor, cunoscută și ca Strâmtoarea Istanbul, este o strâmtoare ce alcătuiește granița dintre Rumelia, partea europeană a Turciei și Anatolia partea asiatică.

Pe cele două maluri ale ei este situat orașul Istanbul, denumit în Antichitate și Evul Mediu Constantinopol .

Aceasta este cea mai îngustă strâmtoare maritimă folosită pentru navigarea internațională.

Are o lungime de aproximativ 30 km, cu o lățime maximă de 3 700 metri la intrarea nordică, o lățime minimă de 700 metri între Kandilli și Așiyan și una de 750 metri între Anadoluhisarı și Rumelihisarı. Adâncimea apei variază între 36 și 124 de metri.
***
Cuvântul Bosfor provine dintr-un cuvânt cu origine necunoscută din limba tracilor. Acest cuvânt este interpretat în greacă ca însemnând "Vadul Vacii", din legenda frumoasei Io, una dintre iubitele lui Zeus, care a înotat peste strâmtoare tranformată în vacă, urmărită si sâcâită încontinuu de muștele trimise de geloasa și răzbunătoarea Hera.

Frumusețea apelor albastre ale Bosforului i-a inspirat pe Dimitrie Bolintineanu (”Florile Bosforului”) și pe Vasile Alecsandri, din a cărui poezie ”Bosforul”, citez primele două strofe:

”Dormea în liniştire Bosforul fără valuri
Într-a Europei mândrie ş-a Asiei verzi maluri
Ca un balaur verde în lupte ostenit
Din zori şi până-n noapte pe umeri el purtase
Corăbii cu trei poduri, nenumărate vase
Spre-apus şi răsărit.

Acum dezmierdat însă de-a ginilor suflare
Se legăna molatic cu-o leneşă mişcare
Şi, ca oglindă vie, sub cer se întindea.
Iar luna zâmbitoare, şi tainică, şi lină,
Vărsând pe-a sale unde dulci spume de lumină,
Cu faţa sa bălaie în el se oglindea...”

***
Notă:”Gin ” sau ”Djin= duh, spirit( personaj fantastic din poveștile orientale)