Pe țărmurile Bosforului - ( II ) - Palatul Beylerbeyi

sala de intrare

 Palatul Beylerbeyi (Beylerbeyi Sarayı) este situat pe țărmul asiatic al Bosforului, în cartierul cu același nume. Numele său ”beiul beilor” înseamnă ”guvernator general”, titlu care a aparținut lui Rumeli Beylerbeyi Mehmet Pașa. Acesta și-a construit o reședință departe de centrul actual al  orașului. Sultanii otomani l-au imitat și, la rândul lor, si-au construit reședințe. In 1829 sultanul Mahmud al II-lea a construit un palat din lemn ( konak) pe malul Bosforului. Dar acesta a fost distrus de un incendiu.
Pentru a-l înlocui sultanul Abdulaziz ordonă construirea actualului palat pentru a-i servi ca reședință de vară sau palat de protocol. Aici îi primea pe oaspeții străini.
L'architecte Sarkis Balyan (1835–1899) concepe palatul în stilul barocului francez. Este realizat între 1861 et 1865.

Construit din marmură albă, palatul are o formă dreptunghiulară cu parter și două etaje. In afara oficiilor și a bucătăriilor ansamblul cuprinde 6 saloane de primire și alte 26 de camere. Interiorul are o sală de intrare cu fântână și bazin pentru reconfortul oaspeților, în zilele călduroase.
Solul este acoperit cu covorașe împletite din pai de Egipt, utile atât iarna cât și vara.
Însuși sultanul Abdulaziz a realizat schițele pentru decorarea plafoanelor.
Lustrele sunt din cristal de Boemia., iar covoarele de lux sunt realizate  la Hereke.

Scara

In 1869 împărăteasa Eugenia, soția lui Napoleon al III-lea, a vizitat palatul și a fost uimită de eleganța și rafinamentul acestuia în așa măsură încât a comandat o copie a ferestrelor pentru  palatul de la Tuileries.
Mai sobru decât palatul Dolmabahçe, palatul Beylerbeyi este situat pe una dintre terasele unui minunat parc, renumit pentru magnoliile sale.
Grădina palatului este decorată cu arbori, statui și bazine. Iar imaginea palatului, văzut dinspre Bosfor, este superbă. Chioșcul de marmură și Chioșcul galben (restaurat ulterior de Abdulaziz) ar fi fost construite de Mahmud al II-lea.

Ultimul sultan al imperiului otoman, Abdulhamid al II-lea , după abdicarea sa în 1912,  a fost reținut ca prizonier în acest palat până la moartea sa , în 1918.
Palatul i-a primit și pe oaspeții lui Ataturk in timpul republicii. Ulterior a fost transformat în muzeu.
Este unul dintre cele mai frumoase monumente de pe țărmul anatolian.

Kiz Kulesi –„Turnul fecioarei“-- Două legende

Când privirea îmbrățisează Bosforul de pe înălțimile cartierului Cihanghir ea se oprește asupra unui turn ridicat în mijlocul apelor aproape de cartierul Üsküdar, pe țărmul asiatic  al orașului. Culorile mângâietoare ale apusului par să învăluie turnul în mister. Insulița pe care se află se mai numește și ”insula prințesei”...
Intr-adevăr, două legende sunt legate de existența Turnului Fecioarei(Kiz Kulesi)

Prima legendă se referă la mitul lui Hero și Leandros.
Hero era o preoteasă a zeiței Afrodita și trăia într-un turn la Sestos pe malul euopean, aproape de Helespont( numele antic al strâmtorii Dardanele). Tânrul Leandros, care locuia în Abydos, de cealaltă parte a srâmtorii, s-a îndrăgostit de frumoasa Hero. Pentru a-și întâlni iubita el traversa înot, Helespontul în fiecare noapte. Hero aprindea o luminiță în turn pentru a-i arăta drumul. Dar într-o noapte cu furtună vântul aprig a stins lumina din turn. Leandros n-a mai găsit drumul și a pierit în valuri. Marea l-a adus la țărm iar frumoasa Hero, sfâșiată de durere  s-a sinucis aruncându-se în mare...
Din cauza proximității și a asemănărilor geografice dintre Bosfor și Dardanele imaginația populară a transferat legenda în insulița Kiz  Kulesi, situată la intrarea în Bosfor.

A doua legendă, foarte populară în Turcia, ne povesteste despre un împărat bizantin (sau sultan)) care avea o foarte frumoasă fiică pe care o iubea nespus...O ghicitoare i-a prezis sultanului că fiica sa avea să moară mușcată de un șarpe, chiar în ziua când va împlini 18 ani. Pentru a o apăra de această soartă cumplită sultanul a construit un turn în mijlocul Bosforului. Nimeni în afară de sultan nu o vizita pe frumoasa prințesă.
In ziua aniversării, sultanul , fericit că a putut ocoli  primejdia, i-a adus fetei un coș cu fructe rare. Un șarpe care se strecurase printre fructe a mușcat-o  iar frumoasa fată a murit în brațele tatălui său...

Pe țărmurile Bosforului - Cetăți și palate-

Cetatea Rumelia

Pe o fâșie îngustă de pământ, pe malul european al Bosforului, Mahomed Cuceritorul (Faith) a ordonat construirea unei fortărețe, Rumeli hisari, cu scopul de a controla căile comerciale și traficul militar în timpul camapaniei sale de cucerire a Constantinopolului.
El a inițiat o competiție între generalii săi, care concurau unul împotriva altuia pentru a construi cât mai repede turnurile și a zidurile crenelate.
Ambiția, spiritul de competiție și eforturile au făcut ca această fortăreață de dimensiuni considerabile să fie terminată în 4 luni.
Sultanul a stat în fortăreață numai câteva luni deoarece Bizanțul avea să fie cucerit curând.
Fortăreața a fost folosită ca vamă, depozi, închisoare și locație pentru reprezentații teatrale.

Turnul lui Leandru sau Turnul Fecioarei

Turnul lui Leandru, numit în limba turcă Kiz Kulesi – adică „Turnul fecioarei“ se află pe o insuliţă stâncoasă în apropierea țărmului asiatic din dreptul Constantinopolului, insuliţă care marchează simbolic limita dintre apele Mării Marmara şi cele ale Bosforului.
Turnul are o istorie bogată.  Generalul atenian Alcibiades a ridicat pe insuliţă primul turn, în anul 408 î.e.n., pentru a supraveghea mişcările navelor persane în apele Bosforului, între vechile orașe Bizanț și Chrysopolis.
Pe timpul Imperiului Roman pe insuliţă a existat un turn, păstrat ca punct de pază şi sub Imperiul Bizantin. Mult timp bizantinii au folosit stânca nu numai ca post de observaţie şi de atac asupra navelor inamice, ci şi ca sprijin pentru un lanţ greu ce traversa strâmtoarea şi bloca trecerea navelor inamice, lanţ asemănător ca cel ce bloca trecerea în Cornul de Aur.
Turnul a fost reconstruit şi transformat în fortăreață de către împăratul bizantin Alexis Comnen, în anul 1100, pe timpul primei cruciade.
Pe timpul Imperiului Otoman turnul a servitca punct strategic, punct care tria trecerea navelor prin strâmtoare. Sub această stăpânire turnul a suferit numeroase modificări şi reamenajări, dintre care cele mai importante, în anii 1509 şi 1763.
De aici se trăgeau salve de tun când un nou sultan se urca pe tron.

Castelului Yoros (Yoros kalesi)

Tot pe țărmul asiatic al Bosforului se mai păstrează încă ruinele castelului Yoros.
Este o fostă fortăreață bizantină situată la confluența dintre apele Bosforului și apele Mării Negre.
Pentru că a fost stăpânit de genovezi pe la jumătatea sec. al XV-lea, este numit și Castelul Genovez
 O gravură realizată de  William Henry Bartlet în 1838 pune în valoare frumusețea peisajului dși importanța strategică a castelului.

                William Henry Bartlet: Bosforul și castelul Yoros

                Confluența  Bosforului cu Marea Neagră

Albastrul Bosfor ( II )

 Bosforul este un canal îngust în formă de ”S”, de natură complexă, cu numeroase capuri și sinuozități complicate greu de observat. La aceasta se adaugă și curenții schimbători.Aceste condiții geografice și oceanografice fac ca navigația deschisă traficului internațional să fie dificilă și riscantă.

Bosforul s-a format cam pe la 5600 î.e.n., când o creștere importantă a apelor Mării Mediterane și a Mării Marmara a inundat valea fluvială provenită din dintr-un mare lac cu apă dulce situat în apropiere și care, datorită iruperii apelor Mării Marmara prin vadul respectiv a dat naștere Mării Negre.
După anumite opinii, această mare inundație a afectat așezările de pe litoral de nord al Mării Negre ar fi baza istorcă a povestirilor despre diluviul menționai în ”Poemul lui Ghigameș.”..

***
 Podul Bosfor (Boğaziçi),

 Podul Fatih Sultan Mehmed

Peste Bosfor s-au construit deja  două poduri: Podul Bosfor (Boğaziçi Köprüsü),de 174 m. lungime, terminat în 1973 și podul Fatih Sultan Mehmed, lung de 1090 m., terminat în 1988 și situat la aproximativ 5 km de primul, (care a concretizat un plan propus în urmă cu 150 de ani de sultanul Abdulmecid, după cum relata presa turcă).
Un al treilea pod, Yavuz Sultan Selim, era în constructie în 2014.

Sub apele Bosforului, la o adâncime de 55 m, s-a construit un tunel feroviar de 1400 m., Marmaray, care a fost inaugurat în octombrie 2013.

***
Imagine noctură a podului Bosfor

Albastrul Bosfor

Bosfor sau Bospor, cunoscută și ca Strâmtoarea Istanbul, este o strâmtoare ce alcătuiește granița dintre Rumelia, partea europeană a Turciei și Anatolia partea asiatică.

Pe cele două maluri ale ei este situat orașul Istanbul, denumit în Antichitate și Evul Mediu Constantinopol .

Aceasta este cea mai îngustă strâmtoare maritimă folosită pentru navigarea internațională.

Are o lungime de aproximativ 30 km, cu o lățime maximă de 3 700 metri la intrarea nordică, o lățime minimă de 700 metri între Kandilli și Așiyan și una de 750 metri între Anadoluhisarı și Rumelihisarı. Adâncimea apei variază între 36 și 124 de metri.
***
Cuvântul Bosfor provine dintr-un cuvânt cu origine necunoscută din limba tracilor. Acest cuvânt este interpretat în greacă ca însemnând "Vadul Vacii", din legenda frumoasei Io, una dintre iubitele lui Zeus, care a înotat peste strâmtoare tranformată în vacă, urmărită si sâcâită încontinuu de muștele trimise de geloasa și răzbunătoarea Hera.

Frumusețea apelor albastre ale Bosforului i-a inspirat pe Dimitrie Bolintineanu (”Florile Bosforului”) și pe Vasile Alecsandri, din a cărui poezie ”Bosforul”, citez primele două strofe:

”Dormea în liniştire Bosforul fără valuri
Într-a Europei mândrie ş-a Asiei verzi maluri
Ca un balaur verde în lupte ostenit
Din zori şi până-n noapte pe umeri el purtase
Corăbii cu trei poduri, nenumărate vase
Spre-apus şi răsărit.

Acum dezmierdat însă de-a ginilor suflare
Se legăna molatic cu-o leneşă mişcare
Şi, ca oglindă vie, sub cer se întindea.
Iar luna zâmbitoare, şi tainică, şi lină,
Vărsând pe-a sale unde dulci spume de lumină,
Cu faţa sa bălaie în el se oglindea...”

***
Notă:”Gin ” sau ”Djin= duh, spirit( personaj fantastic din poveștile orientale)

Dolmabahçe -Hammam-ul

Dolmabahçe - Baia de marnură a sultanului (hammam-ul)

Numită ”baie maură” (în Spania musulmană din Al- Andalus)) sau ”baie turcească” în alte țări occidentale, hammam-ul este o baie de abur cald care își are originea în băile( termele) romane.
Cuvântul ”hammam” desemnează atât ritualul îmbăierii  cât și clădirea sau spațiul destinat acestui ritual. Arhitectura clădirilor destinate băilor variază în funcție de aria geografică și epocă.

Hammam în cetatea Alep

Bey Hamam-Thessalonic- Grecia

In forma sa actuală hammam-ul s-a dezvoltat în Imperiul Otoman, din ținutul Maghrebului până în Orientul Mijlociu. Ritualul îmbăierii  a fost adaptat preceptelor religiei musulmane care preconizează o igienă meticuloasă și purificări regulate în special înainte de  rugăciunile rituale.

***
Palatul Dolmabasce are 6 băi și 68 de cabinete de toaletă.
Băile Haremului sunt compuse dintr-un salon, o cabină de toaletă şi o sală de baie. Sunt dispuse în spatele Sălii Galbene, pe partea opusă Bosforului şi sunt acoperite cu plăci de marmură şi de faianţă.
In salon există un şemineu cu o faianţă foarte interesantă.

Băile din Marmură ale Sultanului sunt compuse din trei părţi: o sală de relaxare, o cabină de toaletă şi o sală de baie. Pereţii ultimelor încăperi sunt acoperiţi cu plăci de alabastru special adus din Egipt. Cada de baie şi chiuveta (lavabo) au fost sculptate special din blocuri de alabastru.

 Cada și lavabo-ul

Plafonul

Detalii ornamentale

Dolmabahçe - Spații de odihnă

Sultanii și sultanele din familia dinastică aveau fiecare o cameră proprie, un spațiu privat pentru micile plăceri și odihnă. Șemineele, paturile și alte piese de mobilier sunt remarcabile.

  Dormitorul clasic al sultanului Abdulaziz

Camera sultanului Reșat (detaliu)

Șeminee

Camera sultanei-mamă (detaliu)

 Dormitor