Cucerirea Granadei.
La Rendicion de Granada - tablou de Francisco Padilla.
Neînțelegerile care au stat la baza formării regatelor de ”Taifas” au făcut ca tronul Granadei să fie dat familiei Ziri.
Primul dintre ei Zawi ibn Ziri ,abandonând orașul Medinat Elvira ,a întemeiat un nou oraș,Madinat Garnata(1013).
Incepând de atunci Granada musulmană cunoaște în evoluția sa trei etape:
1.epoca ”ziri” ( zona ocupată este atestată de zidul cetății ,care se află în centrul actualului cartier Albaicin,cunoscută sub numele Alcazaba Cadima.
2.epoca berberă,
sub domnia Almoravizilor și Almohavizilor(Almohades-1090-1269).
In această perioadă structura urbană s-a modificat foarte puțin.
Acum s-a construit ”Puerta Monaita( sau de la Erilla,sau Puerta de la Alcazaba),una dintre căile de acces cele mai vechi ale Granadei.
Puerta Monaita
3.epoca nasaridă(”nazari”)
In această epocă se impune și se dezvoltă Regatul Granadei .Se întăresc zidurile de apărare ale cartierelor și se intreprinde construirea orașului palatin Alhambra sub domnia lui Alhamar.
Moscheea regală a fost edificată sub Muhammad al III-lea.La început de secol XIV exista deja nucleul ,(”la medina”),cu prăvălii,locuințe particulare și edificii comunitare.
Orașul nasarid a rămas organizat în șase districte întărite cu ziduri de apărare care comunicau între ele prin porți care se închideau pe timpul nopții.Fiecare district era divizat în cartiere cu dimensiuni și caracter diferit.
Orașul își va păstra această structură până în 1492.
După această dată,cei 11 ani care au urmat cuceririi sale au adus schimbări importante structura și aspectul său.
