Voi încheia capitolul Alhambra cu aceste ultime rânduri.
După plecarea ultimului sultan nazarid în ciuda dorinței Regilor Catolici de a șterge urmele Islamului din teritoriile cucerite în întregime de către creștini, după căderea Granadei în 1492, palatul maur fiind atât de frumos a scăpat de distrugere și a fost folosit ca reședință regală când Curtea trecea și prin Granada. Suveranii au proclamat Decretul Alhambrei.
Ansamblul a căzut în desuetudine, nefiind restaurat decât cu ocazia sejururilor regale. Apoi jefuitorii și-au făcut apariția așa cum consemnează în scrierile lor diferiți scriitori care au vizitat Alhambra în secolul al XIX-lea, ca Washigton Irving, Gustave Doré și Charles Davillier.
Contribuția arabilor la cultura și civilizația Europei medievale s-a realizat prin canalul Spaniei și Siciliei.
Arhitectura Evului Mediu din Occident a fost influențată de arhitectura arabă. S-au folosit în edificii arcul în formă de potcoavă (pentru numeroasele sale posibilități decorative), ferestrele duble, creneluri, cupole, ecorația policromă cu ceramică smălțuită.
Darurile Orientului au fost extrem de generoase în diferite domenii: arhitectură, literatură, medicină, matematică, în diferite meșteșuguri.
Le voi menționa și ilustra pe alte pagini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu