Ca și predecesorii săi în ale poeziei, Muhibbi -Suleyman I a scris, după modelul poeziei persane, versuri de dragoste inspirate de iubirile sale:
Muhibbi, nu spune "Nu"chiar dacă a fost torturat și ucis de către iubită.
Este echitabil dacă un un sărac vorbește cu sultanul?
Deși toată lumea știe că zahărul este dulce
O, draga mea, buzele tale sunt și mai dulci.
Am inimă, deoarece este înnebunită de dragostea ta,
Am întâmpinat o mie de controverse
Astăzi eu, ca și Majnun*
Oriunde mă uit o văd pe Leila*.
Dacă mor în calea iubirii
Nimfele iși vor freca ochii cu țărâna mea.
Inima mea va sângera necontenit
Deoarece iubita mea cu arcuite sprâncene
M-a lovit cu săgeata genelor ei.
Am băut vinul dragostei la sorocul predestinat
De aceea, Muhibbi s-a făcut de râs.
* Notă: Manjun și Leila sunt personaje dintr-o poveste de dragoste persană
Mai multe dintre poemele sultanului semnate cu pseudonimul Muhibbi sunt adresate cadânei sale preferate Roxelana. Iată unul dintre ele tradus după o variantă în limba spaniolă(prescurtată):
"Trono de mi mihrab solitario, mi bien, mi amor, mi luna.
Mi amiga más sincera, mi confidente, mi propia existencia, mi sultana, mi único amor.
La más bella de las bellas...
Mi primavera, mi amada de cara alegre, mi luz del día, mi corazón, mi hoja risueña...
Mi flor, mi dulce, mi rosa, la única que no me turba en este mundo...
Mi Estambul, mi Caraman, la tierra de mi Anatolia
Mi Badakhshan, mi Bagdad y mi Khorasan
Mi mujer de hermosos cabellos, mi amada de ceja curvada, mi amada de ojos peligrosos...
Cantaré tus virtudes siempre
Yo, el amante de corazón atormentado, Muhibbi con los ojos desbordados de lágrimas, yo soy feliz."
***
Tron al altarului meu, bogăția mea, iubirea mea, clarul meu de lună,
Prietena mea sinceră, confidenta mea, viața mea, sultana mea, unica mea dragoste,
Cea mai frumoasă dintre frumoase...
Primăvara mea, iubita mea cu fața veselă, lumina mea de zi, inima mea, frunza mea zâmbitoare...
Zahărul meu dulce, floarea mea, trandafirul meu, singura care nu mă necăjește în lumea aceasta...
Istambulul meu, Karamanul meu, ținutul Anatoliei mele,
Badakhanul, Bagdadul și Khorasanul meu
Soția mea cu păr frumos, frumoasa mea cu sprâncena arcuită, iubita mea cu ochi languroși și periculoși
Întotdeauna iți voi elogia virtuțile
Eu, iubitul cu inima chinuită, Muhibbi cu ochii plini de lacrimi, sunt fericit.
Printre marii poeți din timpul domniei lui Suleyman Magnificul se situează Fuzûlî et Bâkî.
Istoicul literar E. J. W. Gibb face remarca că ” în niciun moment în Turcia nu a existat o mai mare încurajare a poeziei ca în vremea acestui sultan”
