Poezie turcă - Sultanii-poeți ( I )

Intr-o măsură mai mare sau mai mică, mai toți sultanii imperiului au fost poeți, începând chiar cu Ghazi OSMAN BEY (1258-1326), fondatorul  Imperiului Otoman. El și-a dedicat viața edificării statului otoman. Oamenii de știință veneau regulat la curtea sa. Este cunoscut și sub numele de Fakhruddin.

În antologia de poezie turcă Royal Poets of Turkey (Poeții regali ai Turciei) , realizată de Mevlut Ceylan găsim următorul poem al lui Osman Bey:
 Osman, fiul lui Ertughrul
Unul dintre turcii găgăuzi
Un sclav umil al Domnului
vrea să cucerească Constantinopolul
 pentru  a-l face asemeni 
unei grădini de trandafiri

***
 MURAD I

Este cel de al treilea sultan otoman, fiul lui Orkhan Ghazi și nepotul lui Osman Bey. Sultanul Murad a protejat savanții și poeții. În timpul domniei sale turcii și-au extins teritoriul. El a învins forțele europene la Kosovo în 1389. Sultanul Murad este primul si singurul sultanul otoman care a murit pe câmpul de luptă.
In antologia amintită găsim acest poem elegiac: 

O, prietene, paharnicul de noaptea trecută dă-mi de băutLasă-mă să trăiesc viața din plin,
O, paharnice, adu-mi  harpa mea și pe Rebek (?)
Vorbește cu mine, vorbește cu inima mea 
Ziua următoare va veni; 
Îmi voilua locul de ingropăciune 
în pământ
Și niciun prieten nu va vizita 
mormântul meu fără semn

***
MURAD al II-lea(1404-1451)

Este fiul lui Chelebi Sultan Mehmed și nepotul Bayazid Fulgerul. La vârsta de optsprezece ani a urcat pe tron. A fost al șaselea sultan. În timpul domniei sale s-a luptat cu cruciații  și rebelii. Când a restaurat pacea în țară, a renunțat la tron în favoarea  fiului său prințul Mehmed al II-lea. S-a retras la Manisa, dar retragerea sa a fost de scurtă durată din cauza atacurilor cruciaților. Afost rechemat la tron de viziri. 
A scris poezii frumoase; se spune că, chiar atunci când vorbea cuvintele lui erau rimate.

Saqi, adu-mi vinul ramas de ieri. 
Vino, lasă lira mea vorbească. 
Am nevoie de această bucurie și fericire cât timp  sunt în viață 
Va veni o zi când nimeni nu-mi va vedea pulberea...
***
În primul rând, este o tradiție ca îndrăgostiții să se sacrifice.
 Acesta este un fapt meritoriu.
Dar cine nu-și dă viața în pragul iubitei 
Acela nu poate fi un îndrăgostit 
Feriți-vă de cel
Care nu a fost robit de dragoste.
Căci e mai rău decât animalele cu patru picioare. 
Cel care este îndrăgostit își dă viața de bună voie. 
Acest sacrificiu nu i se pare deloc important ...
Ascultați bine cuvintele lui Murad, 
Cuvintele sale sunt o carte foarte valoroasă.