Sultanatul femeilor ( II )

Succesoarea

După moartea lui Suleyman I (1566), tronul imperiului a fost ocupat de prințul Selim.A domnit (cu numele de Selim al II-lea) între anii 1566-1574.
Deși era fiul sultanei Hürrem și al Magnificului, nu moștenise nimic din calitățile părinților săi. Iubitor de vin și de cadâne, Selim a lăsat frânele imperiului în mâinile mamei sale Nur-Banu, care, urmând exemplul soacrei sale, a devenit a doua sultană influentă din ”Sultanatul Femeilor”.

Selim al II-lea

Nur-Banu, pe numele ei Cecilia, din unele surse Olivia, iar din altele Rachel a fost fiica nelegitimă lui Nicolo Venier și Violanta Baffo. Despre viața ei în familia venețiană nu se știe prea mult. A fost capturată la 12 ani  în Paros de către Barbarosa, vândută ca sclavă la Istanbul. A fost introdusă în harem de Hürrem  care a trimis-o în haremul prințului Selim, căruia i-a devenit favorită. A avut un fiu și trei fiice.
S-a convertit la Islam și a primit numele de Afife Nur-Banu (prințesa luminoasă)
A fost  Haseki sultan, mama prințului Murad (în 1546), iar după urcarea pe tron a acestuia a devenit Valide Sultan, titlu pe care l-a deținut timp de 9 ani. Impreună cu Marele Vizir Mehmed Sokollu ea a guvernat efectiv Imperiul Otoman în calitate de co-regentă.

Moartea lui Selim al II-lea a survenit accidental în urma unei lovituri la cap, alunecând, amețit de alcool,  pe dușumeaua din baia imperială din palatul Topkapî. Nurbanu l-a pus într-o cadă cu gheață,  timp de 12 zile pentru ca Murad , viitorul Murad III să ajungă la Istanbul.
Nurbanu a murit în 1583 (sau 1584), de un cancer la stomac sau poate otrăvită.
A lăsat o treime din uriașa sa avere moscheelor și fundațiilor de caritate.

Murad al III-lea