În Franța orientalismul ”modern” în pictură este o prelungire a orientalismului clasic și își are originea între anii 1905-1010, odată cu construirea vilei Abd-el-Tif în Algeria,instituție artistică ,cumpărată în 1795 de Si Mahmud Abd-el-Tif și care a găzduit între 1907-1962 artiști pictori veniți din metropolă.Familia Abd-el-Tif numără 87 de artiști,dintre care 77 sunt pictori și gravori,17sunt sculptori și unul arhitect.Au existat și premii Abd-el-Tif,decernate de Societatea Pictorilor Orientaliști francezi,pe bază de concurs.
***
Inspirată de Orientul Mijlociu,arta orientalistă nu corespunde in Franța niciunui stil particular și grupează artiști cu personalităti diferiteși opuse ca:Horace Vernet, Ingres, Eugène Delacroix, Théodore Chassériau, Jean-Léon Gérôme, Eugène Fromentin , Auguste Renoir (Odalisque din 1884)sau chiar Matisse și Picasso la începutul secolului al XX-lea.
La grande odalisque,1814 -muzeul Luvru
***
Unii artiști ,ca Delacroix ,au făcut călătorii în Orient și s-au întors cu crochiuri pe care le-au folosit în realizarea operelor lor.
Alții și-au folosit doar imaginația.
Majoritatea au zugrăvit un Orient situat intre realitate și imaginar.
În acea epocă reprezentarea nudității era șocantă dacă nu era justificată. Atunci au folosit ca surse de inspirație haremul și baia.
***
Obiceiurile orientale,sclavia,poligamia,baia publică antrenează în Europa fascinație sau repulsie.Haremurile imaginate sunt populate de odalisce în atitudini languroase...
Acest subiect a fost ilustrat în special de Jean-Leon Gerome.
Jean-Leon Gerome.Baia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu