Artă otomană (III) - Obiecte diverse

Flinte otomane minuțios decorate-(1778)

Turban împodobit cu broșă și panaș

Motiv floral floral pentru brățară -sec. 19

Centură din argint- sec.XIX

Cercei cu diamante și smaralde -sec. 18 .-Muzeul Tokapî

 Inele pentru degetul gros folosite de arcași(zihgir)




Burduf pentru apă din cristal ornat cu aur și pietre prețioase

Cafetieră

Sticlă pentru apă

Set pentru compot- Topkapî

Arta otomană -(II)- Piese inedite din palate și muzee

                                         

1. Ceramica 

Ceramica  a fost una dintre artele majore în Imperiul Otoman,(ca de altfel în întreaga lue islamică). Piesele conservate sunt extren de numeroase dar producerea lor rămâne misterioasă în multe privințe. 
Iznik (fosta Niceea din Anatolia), este recunoscut ca fiind centrul cel mai important. Atelierele otomane produc piese inspirate din modele vechi dar și modele mai puțin arhaice. Între sfârșitul sec.al XV-lea și inceputul sec.al XVI-lea s-au  realizat lămpi de moschee (kandil) ,vaze mari  (kadah) cu picior rotund, boluri și cupe, (kâse), cu sau fără capac,
In a doua jumătate a sec.XVI e modelele deja cunoscute sunt produse în serie. La acestea se adaugă sticle mari in formă de pară, cu gâtul lung marcat de un inel (şişe), carafele, înlocuite în sec.XVII cu halbe și , bineînțeles, platouri și farfurii.

 Ploscă (model vechi , în stilul Baba Nakkas, către 1480,- Muzeul Național de ceramică-Sevres-

Cupă cu garoafe pe fond corail-Iznik,  a 2-a jum. a sec.XVI

Halbă cu animale, Iznik, sfârșitul sec.XVI.-Muzeul Louvre

Ulcică din jad negru , decorată cu rubine  și smaralde -Tezaurul Muzeului Topkapî

2 .Piese inedite
Pe lângă ceramică , covoare sau bijuterii există și alte obiecte încântătoare:

Un leagăn  despre care se spune că ar fi aparținut lui Suleyman Magnificul

 Un joc de șah, sec.XVI-XVII.,-din cristal de stâncă, decorat cu aur, rubine, smaralde

O monedă de argint datată 1327 După Hegira-( adică 1913)- cu tughra sultanului Muhammad al V-lea.

Brosă -insignă reprezentând flota otomană, sec.19- colectie privată-

Notă
In timpul domniei sultanului Abdulaliz guvernul turc a intrat în faliment din cauza haosului financiar provocat de împrumuturile făcute pentru a reprima diferitele revolte ale supușilor
Sultanul a văndut la licitație la Paris un număr considerabil de bijuterii . Finanțele nu s-au mai redresat ,iar sultanul a fost detronat și probabil asasinat.
***
Set pentru șerbet , cu patru monograme-(tughra) ale sultanului Abdulaziz ( muzeul Topkapî )

Set pentru desert decorat cu diamante

Arme otomane (III) - Spade și iatagane

Spadă otomană

Dagă otomană de ceremonie

Terminologie:
1. Spada ( medievală și modemă) a luat mumele din italienescul spada, care se trage din cuvântul latin „spatha”, prin care se desemnează arma pentru lovit și împuns din epoca romană și perioada migrației. Are lama dreaptă și prevăzută cu două tăișuri, gardă și mâner.
2. Paloșul (din maghiară pallos) este o sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut.
În limbajul curent, paloșul desemnează o spadă de dimensiuni mai mari.
3.Sabia este o armă tăioasă, formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe  una dintre laturi și fixată într-un mâner.  Denumirea vine din bulgară (sabja)
Diferențe:
-spada este totdeauna dreaptă, sabia este curbată.
-spada are două tăișuri, sabia are un singur tăiș.

spade otomane sec.XIX

 

iatagane otomane de la curtea lui Suleyman Magnificul-sec.XVI.

Ormanent pe teaca iataganului lui Suleyman Magnificul

 Iatagan otoman cu teacă, sec. XVIII

4. Iataganul (din limba turcă yatağan ) este o sabie scurtă folosită între mijlocul secolului al XVI-lea și secolul al XIX-lea de armata otomană în zona sa de influență cum ar fi Balcanii. Iataganul are o lamă lată,cu un singur tăiș, curbat înainte și un mâner format din două plăci de prindere atașate la sfârșitul mânerului fiind două urechi ornamentate de mari dimensiuni.
Iataganele au forme diferite și în funcție de regiune. Pe multe dintre ele se pot vedea sofisticate opere de artă (pe mâner și pe lamă), cu valori simbolice importante.Iataganul se purta lipit de corp cu teaca fixată de talie cu o eșarfă de mătase, reținut de un cârlig.

 5.Simsir-ul este o sabie orientală numită și shamshir sau scimitar. Aria ei de răspândire este , fiind folosită de turci, indieni, persi.

      Simsir         

    Shamshir otoman

La început doar o minoritate din infanteria otomană dispunea de spade, majoritatea fiind înarmată cu arcuri și lănci scurte. Totuși sabia și pumnalul (hangerul) făceau parte din tradițiile islamice fixate de multă vreme deși anumite surse picturale precum și armele care s-au păstrat sugerează influența balcanică.
Sabia otomană cea mai comună era kiliç-ul, cu lama lată, neascuțită și mai puțin curbată.
Primele orte de ieniceri erau constituite din arcași, Arcul a rămas o armă prestigioasă de ceremonie de-a lungul înregii istorii a imperiului.

iatagane otomane din sec,XIX.

Arme otomane (II)

I. Scuturi și platoșe
                                  

 Coif otoman (tip turban)-sec.XV ) și scut -sec XVIII)

Scutul  este cea mai veche armă defensivă destinată să pareze un atac. Este cunoscut cel puțin din epoca sumeriană (mileniul al III-lea î.e.n.în Mesopotamia). Va fi utilizat și în Occident până când armele de foc il vor face inutil. Va cunoaște numeroase modificări atât ca formă cât și ca materiale folosite.
În prezent, scutul este folosit în special de diferite forțe de ordine, mai ales în cadrul manifestațiilor violente sau luptelor de stradă.

Scuturi otomane - sec. XVI și XVII

Scuturi otomane din sec. al XVI-lea.

***

Platoșa (cuirasa) era un pieptar din piele, din zale sau din metal compact care proteja pieptul  și spatele războinicilor din Antichitate și Evul mediu ...

Platoșe otomane , sec. XVI

Arme orientale- Arme și armuri otomane (I)

Arme orientale vechi

 Armele au marcat istoria omenirii într-un mod uluitor, de la primele săgeți cu vârf de silex până la armele sofisticate din prezent. Aceste obiecte concepute pentru a ucide au dovedit cât de ingenioși pot fi oamenii.
In spațiul islamic armele erau privite și ca obiecte de podoabă. Erau damaschinate cu aur și pietre prețioase, adevărate opere de artă.

1. Arme orientale dintr-un muzeu din Paris.
 Cele două pumnale cu lamă triunghiulară numite katar, sunt de origine indiană. (acestea datează din sec.XVII).
Cele două pumnale cu mâner în formă de cap de cal sunt de asemenea de origină indiană; cel scurt este un kandjar făurit din oțel aurit; cel lung, cu vârful arcuit este un djambia, din oțel damaschinat, încrustat cu rubine și smaralde, cu mâner din jad cenușiu.
Toporișca se numește tabar ; este făurită din oțel damaschinat cu aur (sec.XVII).
Sabia scurtă din dreapta este un kindjal cerkez cu mâner de fildeș de morsă.

2. Arme și armuri otomane 
De mii de ani în războaie, (atât în Occident cât și în Orient) s-au folosit arcul cu săgeți, sabia, sulița, lancea, halebarda și topoarele de toate mărimile. După descoperirea prafului de pușcă au apărut și armele de foc.

Cavaler otoman din sec.al XVI-lea

Detaliu de armură pentru cai

Armură și arme din sec.al XVI-lea

Diferite coifuri:

Coif de spahiu (sec.XVI)                  Coif utilizat de cavaleria otomană
                                               

Coiful lui Suleyman Magnificul ( cu aur și argint)

***
Coiful lui Mehmet Sokollu(Sokullu) Pașa , (Mare Vizir al Imperiului Otoman, timp de 14 ani , sub domnia a trei sultani: Suleyman Magnificul, Selim al II-lea și Murad al II-lea

Coif de metal ,sec. XV

Armura sultanului Mustafa al III-lea