Arme otomane (III) - Spade și iatagane

Spadă otomană

Dagă otomană de ceremonie

Terminologie:
1. Spada ( medievală și modemă) a luat mumele din italienescul spada, care se trage din cuvântul latin „spatha”, prin care se desemnează arma pentru lovit și împuns din epoca romană și perioada migrației. Are lama dreaptă și prevăzută cu două tăișuri, gardă și mâner.
2. Paloșul (din maghiară pallos) este o sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut.
În limbajul curent, paloșul desemnează o spadă de dimensiuni mai mari.
3.Sabia este o armă tăioasă, formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe  una dintre laturi și fixată într-un mâner.  Denumirea vine din bulgară (sabja)
Diferențe:
-spada este totdeauna dreaptă, sabia este curbată.
-spada are două tăișuri, sabia are un singur tăiș.

spade otomane sec.XIX

 

iatagane otomane de la curtea lui Suleyman Magnificul-sec.XVI.

Ormanent pe teaca iataganului lui Suleyman Magnificul

 Iatagan otoman cu teacă, sec. XVIII

4. Iataganul (din limba turcă yatağan ) este o sabie scurtă folosită între mijlocul secolului al XVI-lea și secolul al XIX-lea de armata otomană în zona sa de influență cum ar fi Balcanii. Iataganul are o lamă lată,cu un singur tăiș, curbat înainte și un mâner format din două plăci de prindere atașate la sfârșitul mânerului fiind două urechi ornamentate de mari dimensiuni.
Iataganele au forme diferite și în funcție de regiune. Pe multe dintre ele se pot vedea sofisticate opere de artă (pe mâner și pe lamă), cu valori simbolice importante.Iataganul se purta lipit de corp cu teaca fixată de talie cu o eșarfă de mătase, reținut de un cârlig.

 5.Simsir-ul este o sabie orientală numită și shamshir sau scimitar. Aria ei de răspândire este , fiind folosită de turci, indieni, persi.

      Simsir         

    Shamshir otoman

La început doar o minoritate din infanteria otomană dispunea de spade, majoritatea fiind înarmată cu arcuri și lănci scurte. Totuși sabia și pumnalul (hangerul) făceau parte din tradițiile islamice fixate de multă vreme deși anumite surse picturale precum și armele care s-au păstrat sugerează influența balcanică.
Sabia otomană cea mai comună era kiliç-ul, cu lama lată, neascuțită și mai puțin curbată.
Primele orte de ieniceri erau constituite din arcași, Arcul a rămas o armă prestigioasă de ceremonie de-a lungul înregii istorii a imperiului.

iatagane otomane din sec,XIX.

Arme otomane (II)

I. Scuturi și platoșe
                                  

 Coif otoman (tip turban)-sec.XV ) și scut -sec XVIII)

Scutul  este cea mai veche armă defensivă destinată să pareze un atac. Este cunoscut cel puțin din epoca sumeriană (mileniul al III-lea î.e.n.în Mesopotamia). Va fi utilizat și în Occident până când armele de foc il vor face inutil. Va cunoaște numeroase modificări atât ca formă cât și ca materiale folosite.
În prezent, scutul este folosit în special de diferite forțe de ordine, mai ales în cadrul manifestațiilor violente sau luptelor de stradă.

Scuturi otomane - sec. XVI și XVII

Scuturi otomane din sec. al XVI-lea.

***

Platoșa (cuirasa) era un pieptar din piele, din zale sau din metal compact care proteja pieptul  și spatele războinicilor din Antichitate și Evul mediu ...

Platoșe otomane , sec. XVI

Arme orientale- Arme și armuri otomane (I)

Arme orientale vechi

 Armele au marcat istoria omenirii într-un mod uluitor, de la primele săgeți cu vârf de silex până la armele sofisticate din prezent. Aceste obiecte concepute pentru a ucide au dovedit cât de ingenioși pot fi oamenii.
In spațiul islamic armele erau privite și ca obiecte de podoabă. Erau damaschinate cu aur și pietre prețioase, adevărate opere de artă.

1. Arme orientale dintr-un muzeu din Paris.
 Cele două pumnale cu lamă triunghiulară numite katar, sunt de origine indiană. (acestea datează din sec.XVII).
Cele două pumnale cu mâner în formă de cap de cal sunt de asemenea de origină indiană; cel scurt este un kandjar făurit din oțel aurit; cel lung, cu vârful arcuit este un djambia, din oțel damaschinat, încrustat cu rubine și smaralde, cu mâner din jad cenușiu.
Toporișca se numește tabar ; este făurită din oțel damaschinat cu aur (sec.XVII).
Sabia scurtă din dreapta este un kindjal cerkez cu mâner de fildeș de morsă.

2. Arme și armuri otomane 
De mii de ani în războaie, (atât în Occident cât și în Orient) s-au folosit arcul cu săgeți, sabia, sulița, lancea, halebarda și topoarele de toate mărimile. După descoperirea prafului de pușcă au apărut și armele de foc.

Cavaler otoman din sec.al XVI-lea

Detaliu de armură pentru cai

Armură și arme din sec.al XVI-lea

Diferite coifuri:

Coif de spahiu (sec.XVI)                  Coif utilizat de cavaleria otomană
                                               

Coiful lui Suleyman Magnificul ( cu aur și argint)

***
Coiful lui Mehmet Sokollu(Sokullu) Pașa , (Mare Vizir al Imperiului Otoman, timp de 14 ani , sub domnia a trei sultani: Suleyman Magnificul, Selim al II-lea și Murad al II-lea

Coif de metal ,sec. XV

Armura sultanului Mustafa al III-lea

Artă otomană (I)

Camera fructelor- Topkapî

 Arta de curte în Imperiul Otoman este o artă unificată, imaginea însăși a unui stat centralizat și strâns administrat așa cum era Imperiul Otoman.
 Marile  dimensiuni ale acestui imperiu și bogățiile sale au permis un important mecenat care a favorizat dezvoltarea activităților artistice în paralel cu comenzile date chiar de stat.
Statul joacă un rol important din toate punctele de vedere: construirea marilor manufacturi, controlul materiilor prime, angajarea artiștilor și meșteșugarilor. Pictorii și ornamentiștii din kitab khana( corporația academică a sultanului) oferă modele pentru toate artele, contribuind astfel la realizarea unei arte unitare. Aceleași teme se regăsesc în ceramică, (veselă, faianțe, vitralii), textile, metale, lemn (boazerie) și arhitectură. Se remarcă puternicul impact al Iranului asupra artei otomane ( în special stilul timurid care se regăsește și în producția artistică a imperiilor moghol și savafid).

Faianță, boazerie, vitralii ( Topkapi)

Epoca  lui Suleyman I (Magnificul) rămâne în memorie ca o epocă fructuoasă pentru arte și strălucită pentru politică.
Odată cu cucerirea Constantinopolului, arhitecții otomani descoperă Hagia Sophia, care devine modelul absolut al arhitecturii lor religioase. Mimar Sinan este marele arhitect otoman iar Suleyman și  Rüstem Pacha, mare vizir, au fost comanditarii cei mai importanți în materie de arhitectură.(Se cunosc 13 caravanseraiuri cu  numele de Rüstem Pacha). S-au construit numeroare moschei cu complexele adecvatte (scoli, spitale, băi)...
Strălucitul arhitect Mimar Sinan (1489/1490-1588), a proiectat, utilizând tehnici extrem de complicate pentru acele timpuri, moschei, palate, poduri, clădiri publice, considerate în prezent ca fiind printre cele mai frumoase construcții realizate în stil islamic din întreaga lume.

Moscheea lui Rüstem Pasa

Fragment de ornamentație în moscheea Rüstem Pasa

Domul moscheeii lui Selim

Detaliu ornamental din palatul Dolmabasce

După moartea lui Sinan, arhitectura otomană este departe de a se epuiza. Succesorii construiesc în continuare moschei, edificii publice, palate, respectând principiile maestrului și adăugând concepția lor personală.

Fântâna lui Ahmedal III-lea-Istanbul

Muhteșem Yüzyıl - Frumoasele sultane și bijuteriile lor

Bijuteriile

Cercetarea minuţioasă ce a permis reconstituirea bijuteriilor de epocă a avut un rol impor­tant. În absenţa unor documente scrise, care să conţină descrierea costumelor şi bi­juteriilor acelei epoci, cercetătorii au fost nevoiţi să se concentreze în special asupra miniaturilor şi costumelor expuse în magnificul palat Topkapî.
Bijuteriile joacă în serial un rol aparte şi datorită legăturii cu totul speciale pe care sultanii au avut-o cu aceste podoabe. Ele nu erau doar simple obiecte de podoabă, ci adevărate mărci ale puterii politice şi economice.
Însuși sultanul Suleyman a fost un bijutier iscusit la fel ca și tatăl său Selim I.
Cu toate controversele pe care le-a stârnit serialul, nimeni nu poate contesta frumusețea hainelor și a bijuteriilor purtate de actori.
Mai mult decat atat, bijuteriile purtate în film, multe dintre ele copiate cu fidelitate după cele reale, au devenit sursa de inspiratie pentru numeroase colectii .
Moda Hurrem  a fost un adevărat bussiness pentru bijutieri, coafori, haute couture. Numeroase site-ri pe internet propun spre vânzare bijuterii, rochii de gală sau imbrăcăminte de interior.

Bijutieri celebri au fost sponsori pentru serial. Pentru prima serie a foiletonului firma  Bobeyi , inspirându-se din modelele originale de la Topkapî, a creat în trei ani de muncă o admirabilă colecție de o sută de piese numită ”Bijuteriile sultanei Hürrem.”
Bijuteriile purtate în film de către personajele feminine și masculine reprezintă cocheta sumă de un milion și jumătate de dolari.
Dim iunie 2011 bijuteria Altinbaş furnizează bijuterii destul de costisitoare( între 6000 și 15000 de dolari).
***
Frumoasele sultane

Hasfa- sultana mamă

Hürrem.- haseki sultan

Mahidevran

Hatice

Mihrimah

 Sultana Sah

 Fatma

Nurbanu

Aybige -prințesa Crimeii

Firuze- favorita persană a lui Suleyman

Cuplul imperial din final