Orient -Occident:Mozaicul-artă și meșteșug

Paviment

 

Paviment

Mozaic islamic din Maroc-Mechnes(Place El-Hedine)

Mozaic islamic(monumentul lui Hafez-Iran)

Mozaicul, privit deseori ca o formă de artă, este incontestabil una dintre cele mai durabile tehnici decorative, care a supravieţuit din antichitate şi până în zilele noastre. Are o istorie fascinantă, rezultat al încercărilor de a înfrumuseţa suprafeţele (pardoseli, pereţi sau planșee) cu desene realizate din bucăţele de piatră, sticlă, ceramică arsă, metal sau alte materiale rigide, fixate una lângă alta. El a decorat de asemenea termele, piscinele şi fântânile - locuri unde umezeala ar fi distrus alte finisaje mai delicate. Estetica a fost obținută atât prin variante simple, monocrome sau în alb-negru, cât şi prin modele complexe policrome, cu compoziţii picturale ambiţioase.
Este greu de stabilit cine a inventat mozaicul. Se știe că egiptenii şi sumerienii din antichitate îşi decorau clădirile cu modele policrome, iar locuitorii spațiilor mediteraneene (Asia Mică, Grecia, Cartagina, Creta, Sicilia, Siria sau actuala Spanie) au folosit încă de la începuturile civilizației această tehnică. Cele mai vechi modele de mozaicuri obținute din materiale diferite au fost găsite în templele din Abra, Mesopotamia, și datează din a doua jumătate a mileniului al treilea î. Hr.. Primele opere constau într-un amalgam de pietre colorate, scoici și fildeș, iar săpăturile arheologice de la Susa și Chogha Zanbil au evidenţiat existența în jurul anului 1.500 î. Hr. a plăcilor ceramice smălțuite folosite la realizarea mozaicurilor.

Mozaicuri diverse vechi și noi 

Mozaic floral(țesătură)

Mozaic floral(ornament)

Mozaic din Alhambra

 

Mozaic din pietre de râu(paviment la Alhambra

Mozaic ornament(floare de colț)-donart-

Fotografii de aranjamente în mozaic

Orientul în imagini

Motto:
Dacă ai auzit chemarea Orientului,
niciodată nu vei mai asculta altceva”
(Kipling)

La porțile Orientului: România

Marea Moschee din Constanța

Marea Moschee din Constanța este un lăcaș de cult musulman, monument de arhitectură, construit între anii 1910 și 1912 din inițiativa regelui Carol I. Este situață in Piața Ovidiu.
S-a numit la început Moscheea Carol I iar apoi a fost redenumită Moscheea Mahmud al II-lea.
I se mai spune și ”Kral camisi”, adică ”Geamia Regelui.
În interior se află un covor de dimensiuni impresionante,vechi de peste 200 de ani. A fost adus din insula Ada Kaleh și a aparținut sultanului Abdul Hamid. Este o donație din partea Turciei.

Geamia Hunchiar

Geamia Hunchiar este amplasată în zona istorică a orașului Constanța. Nu are dimensiuni prea mari dar este cel mai vechi edificiu de cult musulman, datând din 1867.
Singurele obiecte care decorează pereții sunt câteva tablouri in care sunt scrise versete din Coran.
Podeaua este acoperite de frumoase covoare persane. În fața Mirhabului (altarul) se află un covor roșu lucrat manual donat în 2001 de președintele Turciei.

Insula Ada Kaleh

 Insula Ada Kaleh (Insula Cetate) era situată pe Dunăre și a fost acoperită de ape în 1970 în timpul construirii centralei hidroelectrice de la Porțile de Fier. Populația era formată în majoritate de turci. Era un atractiv punct turistic pentru dulciurile turcești, uleiul și parfumul de trandafiri.
A fost ocupată de turci, de austrieci dar a devenit teritoriu românesc în 1920.
Incercarea de a o reconstrui a fost un eșec, deoarece populația turcă s-a risipit în alte zone (Dobrogea, Turcia)

Turcia sau Orientul (foarte) Apropiat

 Turcia este o țară întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se află în Asia (Anatolia) și 3%  în Europa.Datorită poziției sale geografice,Turcia a fost o răscruce istorică a mai multor mari civilizații.
În secolul al 16-lea Imperiul otoman a ajuns la maxima sa întindere.

După primul război  mondial, puterile aliate au vrut să împartă teritoriile imperiului prin Tratatul de la Sevres (1919). Mișcarea naționalistă constituită sub conducerea pașei Mustafa Kemal s-a transformat în războiul turc pentru independență (Kurtuluș Savași ).

La 18 septembrie 1822 armatele de ocupație ale Antantei au fost înfrânte și țara eliberată. La 1 noiembrie 1922, odată cu abdicarea sultanului, se încheie o perioadă de 631 de ani de istorie otomană.
In 1923, prin Tratatul de la Lausanne se recunoaște suveranitatea Repubicii Turcia, iar Mustafa Kemal a fost supranumit Atatürk (Părintele Turciei).
Reformele sale economice, politice, juridice și religioase care au modernizat Turcia.
Capitala Turciei este orașul Ankara dar capitala istorică, Istambul rămâne centrul financiar, economic și cultural al țării.

 O Turcie transformată cu succes într-un stat național modern, a permis creșterea libertății de expresie artistică, în ciuda unor perioade de cenzură, mai mult politică. În timpul primilor ani ca republică, guvernul a investit multe resurse în artele frumoase ( muzee, teatre, sculptură și arhitectură).

 Pictură: BEKIR USTUN

Despre serialul „Suleyman Magnificul  ” ce să mai spunem??? Au spus alții (cei foarte avizați) destul...A se vedea pagina de facebook ”Enterntainment”cu aprecierile istoricilor...Dar serialul este pasionant...

Suleyman (cel din serial) și Suleyman (cel pictat de Tițian (Tiziano Vecellio)

Femeile din lumea arabă

Femeile arabe sunt fericite doar în filme. Realitatea cotidiană este cu totul alta. În multe țări arabe ele sunt discriminate și supuse violenței. Nu au voie să șofeze sau să aibă o profesie. Excepțiile sunt puține...Sunt ucise pentru cea mai mică nesupunere (față de tată sau de soț). Se practică încă crima de onoare în Egipt, Iordania, Liban, Maroc, Pakistan, nordul Indiei, Siria, Turcia, Yemen și alte țări mediteraneene și din Golful Persic. S-au descoperit cazuri și în Franța, Germania, Marea Britanie, acolo unde sunt comunități de emigranți.
Există femei arabe care  s-au angajat în lupta împotriva discriminării și a violenței. Cotidianul francez ”La Tribune”(8 martie 2011)ne amintește că revolta care zguduie  lumea arabă a început cu gestul disperat al unui bărbat, tânărul tunisian Mohammed Bouazizi.
Există și opinia că femeile arabe sunt obișnuite să respecte cu strictețe tradițiile și duc o viață fericită in universul lor familial.
 Soțiile dictatorilor din lumea arabă sunt foarte diferite, dar în același timp ele sunt unite, într-o mai mică sau mare măsură, de ura pe care o inspiră - pentru garderobele lor impresionante, averile fabuloase și, mai ales, pentru aşa-zisul feminism pe care îl afișează pentru a distrage atenţia publică de la ororile regimurilor autoritare pe care soţii lor le conduc în Orientul Mijlociu.

Se pare că în Emiratele Arabe ar bate un vânt de liberate.

O poză din anii ”70 care îl înfățișează pe șeicul Zayed acordând un premiu unei tinere din Emirate.

.
 Prima emirateză-fotograf: Shaikah Al Suwaidy.

Frumoasele Orientului ( II )

Femeia în lumea arabă
1. ÎN FILME :
(bijuterii,costume de aparat)

2.  PE STRADĂ:

Frumoasele Orientului ( I )

În Orient femeia ocupă un rol important. Importanţa ca mamă şi soţie a fost arătată şi de profetul Mahomed care a spus: ”Cel mai bun dintre voi este cel mai bun faţă de soţia sa.”
Islamul este o religie a bunului simţ dar asta nu înseamnă că a recunoscut egalitatea femeii cu bărbatul. Se spune că Allah nu i-a făcut pe bărbat şi pe femeie identici, deci ar fi împotriva naturii să existe o egalitate totală între bărbat şi femeie. Aceasta ar distruge echilibrul social.
Textul scris de profetul Mohamed sub inspirația divină nu nedreptățește femeile, ci chiar le acordă, încă de acum 1400 de ani, dreptul de a deține proprietate și de a divorța.

Nimeni nu-i poate opune o decizie peste voinţa ei. Ea are dreptul de a-și alege soțul  și de a cere separarea (Khula) de soţul ei dacă mariajul lor devine imposibil de suportat
Pentru lumea araba, vălul are o semnificație aparte, religioasă. Acesta întruchipează o femeie credincioasă și modestă care nu iese din casă fără să-și acopere capul cu un element vestimentar special. Voalurile variază în funcție de preferințe, de credință dar și de regulile impuse de fiecare stat islamic. Există mai multe tipuri  de voal.(hijab-ul, al-mira, niqab-ul, khimar-ul, burka).
 În unele țări musulmane vălul nu acoperă chipul.

Cărțile Hadith și Sunna, scrise ulterior de oameni, sunt adesea în opoziție cu învățăturile Coranului și prescriu purtarea obligatorie a vălului (Hijab) și încurajează tratarea injustă a femeilor, mai ales a soțiilor și pedepsirea lor frecventă. Violența împotriva femeilor islamice este un indiciu că ceva nu este în regulă în țările musulmane.