vineri, 7 octombrie 2011

Oamenii nisipurilor ( I )

Tuaregii(Imuhagh)



   Tuaregii sunt o populație berberă nomadă care trăiește în Sahara centrală,Algeria,Libia la marginea deșertului saharian Sahel,Niger,Mali și Burkina Faso.
   Limba pe care o vorbesc se numește tamajaq,tamasheq sau tamahaq,în funcție de regiune.Folosesc un alfabet propriu numit tifinagh(pronunțat tifinar).Sunt considerați primii locuitori ai Africii de Nord.


   Occidentalii îi numesc”oamenii albaștri” după culoarea turbanului(ceka).Vopsit cu indigo el se decolorează cu timpul pe obraji.Aceste populații nomade sunt confruntate cu forme de asimilare culturală sau lingvistică,la marginalizare economică sau politică,fapt care a dus la confruntări armate.Mulți au abandonat nomadismul si s-au fixat în marile orașe sau la marginile Saharei.Principala ocupație este creșterea animalelor.Dar sunt și meseriași pricepuți în prelucrarea metalelor și confecționarea bijuteriilor.

Brățări tuarege din Mali

                              Femeie tuaregă din Mali

Bijuterie tuaregă (museul Quai de Branli-Paris)

   Tuaregii poartă un veșmânt lung(robă) țesută din bumbac și un turban alcătuit dintr-o fâșie de pânză de in cu o țesătură complexă, lungă de 4-5 metri,înfășurată în jurul capului,care îi protejează de soare,ploaie sau vânt.Acesta poate fi de orice culoare,dar două culori au o semnificație deosebită:albul,purtat in semn de respect pentru o zi deosebită și  indigo,pentru zilele de sărbătore sau când este foarte frig.
   Ceremonialul ceaiului este un mod de a-și manifesta ospitalitatea și un pretexte pentru a discuta cu vizitatorii în trecere.Musafirului i se oferă ,una după alta,trei cești de ceai,făcut din aceleași frunze.Primul ceai este ”amar ca viața,al doilea este tare ca iubirea iar al treilea dulce ca moartea”.
   A refuza cele trei ceauri este o impolitețe.

marți, 4 octombrie 2011

Dansul oriental- magie și mister

Dansul oriental a inspirat pictori și coregrafi .
In imagine: un tablou realizat in 1920 la Paris , cu un model anonim: ”Dansatoare orientală”
***
Dansul oriental este cea mai străveche formă de dans, practicată inițial exclusiv de către femei pentru femei. Dansul oriental este o sărbătoare a vieții, a pasiunii și a misterului feminin, deci un dans cu mișcări naturale pentru trupul femeii. În antichitate, femeile din Orient o adorau pe Zeița Mamă (în funcție de cultură: Ishtar, Isis, Shakti etc.),cea care se manifesta în fiecare dintre ele și le înzestra cu puterea de a da viață. 
Dansul s-a transmis din generație în generație și cu timpul femeile au început să danseze la fiecare ocazie cu care se întâlneau, cu atât mai mult cu cât religia le impunea să stea în camere separate de bărbați (această tradiție se mai păstrează și astăzi, în anumite regiuni din lumea arabă).


Expresia”dans din abdomen” este traducerea expresiei englezești ”belly dance”care,la rândul ei,este traducerea expresiei franceze la "danse du ventre", dată de armata lui Napoleon, care a descoperit dansul oriental dupa campania de cucerire a Egiptului din 1798. Dansatoarele egiptene i-au șocat pe soldații francezi care au considerat costumele și miscările lor languroase drept un afront sexual. Soldații, exponenți ai unei societați franceze puritane în care biserica epocii desconsidera dansul, au făcut o interpretare (parțial) eronată, alimentata desigur și de fanteziile lor și au văzut în dansatoare niște prostituate, iar dansul lor l-au numit "la danse du ventre". Consacrarea expresiei a avut loc ulterior, la Târgul Internațional din Chicago din 1893, cu ocazia expoziției "The Streets of Cairo". "Belly dance" a fost un nume-carlig suficient de scandalos încat să atragă privirile vizitatorilor către dansatoarele din Orientul Mijlociu prezente la expoziție.
Se mai folosesc și denumiri derivate, în funcție de zona geografică și de imaginația oamenilor...
 
Arta dansului oriental este apanajul feminității, iar fiecare figură de dans are darul de a pune în valoare corpul și sufletul femeii. Miscările de dans se realizează preponderent din abdomen și mai putin prin intermediul picioarelor, în timp ce pozițiile și mișcările specifice brațelor conferă expresivitate și solemnitate. Tehnica esențială consta in izolarea diferitelor parti ale corpului si miscarea lor în mod independent fie simultan, fie succesiv. Mișcările de baza sunt: mișcarea rapidă si tremurată a șoldurilor ,unduiri,pași specifici ("pasul cămilei") și transferuri de greutate de pe un picior pe celalalt ("giuvaierul").
                               Costum oriental de dans

Muzica este de origine orientală din țări ca Egipt, Turcia, Liban sau Tunisia. In mod traditțional, dansatoarele sunt desculțe, pentru a menține legatura lor cu energiile pamântului. Cel mai adesea, dansatoarele folosesc accesorii diverse ca: voaluri, bastonul, sabia, eșarfe, lumânări, tăvi (cu lumânări),candelabru (pus pe cap) sau chiar un șarpe, fiecare cu o simbolistică aparte.

”Dansatoare orientală” Tablou realizat în 1883 de E.Richter (pictor și arhitect).

luni, 26 septembrie 2011

În Egipt:un muzeu subacvatic


Nu a fost accesibil pana în prezent decât scafandrilor arheologi.


Iată muzeul subacvatic din Egipt!

Palatul scufundat al Cleopatrei

Acum, însa, guvernul egiptean a confirmat construirea unui muzeu subacvatic în Mediterana, care va dezvălui vizitatorilor panorama uluitoare a monumentelor antice egiptene scufundate de secole întregi.
Muzeul va fi construit în Alexandria, Egipt, iar lucrările vor începe in 2010 și ar trebui să se termine în doi ani și jumatare. Clădirea va avea o suprafață de 22.000 de metri pătrati și va putea găzdui peste trei milioane de turiști pe an.
Datorită unor tuneluri submarine și structurilor supertehnologice, aceștia vor putea vedea monumentele păstrate sub apele Mediteranei.
In septembrie 2008, UNESCO a anunțat că va susține acest proiect, iar o echipa de specialiști ar trebui să confirme ca muzeul nu va dauna monumentelor scufundate.

duminică, 25 septembrie 2011

Muzee de Artă ( Islamică, ș.a)

 Muzeul de Artă islamică  din Cairo 
***

Muzeul de egiptologie din Cairo

***

                      Muzeul de ceramică islamică din Cairo

***
                      Moschee - Muzeu de Artă - Cairo

***
                      Fortărața din Tunis- Muzeu de Artă - Tunisia

***
                     Muzeul de Artă Islamică din Qatar.

luni, 19 septembrie 2011

Poezia persană (IV)

Hafez 

”Adeseori,un vers frumos
alină o inimă întristată ”

Hafez -(1326-1390 ?)-,s-a născut la Shiraz.Intreaga sa operă este adunată sub titlul generic ”Divan”.Opera sa a exercitat o mare influență asupra liricii persane, turce,indiene și europene.(Goethe a fost unul dintre admiratorii săi).Hafez este un cuvânt arab care desemnează o persoană care știe Koranul pe de rost.
Este cunoscut pentru poemele sale lirice ”ghazals”.Poemele sale sunt printre cele mai populare,frecvent utilizate în muzica tradițională iraniană.Se presupune că ar fi murit la 69 de ani .Mausoleul său se află in grădinile Moussala,grădini numite Hafezieh.O culegere din poeziile sale,conținând 571 de ghazals a fost publicată in 1791 la Calcutta,în limba persană.

Gazelul(ghazals)este o poezie lirică în distihuri; primele două distihuri rimează între ele iar rima se păstrează la al doilea vers al celorlalte distihuri.Din punct de vedere formal un gazel este compus din 5-12 distihuri și își are originea în cântece populare persane cu influențe din poezia arabă preislamică.Ultimile două versuri conțin numele sau pseudonimul autorului.

                                                   
                                   ”Divan”
            Gazel:

              Aleasa-mi faptă unde-i?Și eu în destrămare- unde-s?
              Vai.alta mi-a fost calea și-acum ea oare-unde-i?

              Ce leagă între ele beția și credința?
              Al rugii murmur unde-i?Și-a harfelor cântare-unde-i?

              Am părăsit chilia și straiul de fățarnic.
              O,unde-i templul magic și limpedea licoare-unde-i?

              Dușmanul nu-nțelege o față de prieten...
              O,unde-i lampa moartă și torța acelui soare-unde-i?

              Balsam pe ochi e colbul din pragul casei tale.
              Unde să fug de praful râvnit cu însetare- unde?

              Să dăinuie-amintirea frumoasă a iubirii !
              Hârjoanele și-acele învinuiri amare-unde-s?

              Tu lui Hafez nu-i cere răbdare somn și tihnă !
              Ce-i tihna?Unde-i somnul?Și marea lui răbdare- unde-i?

Mausoleul lui Hafez la Shiraz



Mozaic cu arabescuri(mausoleul lui Hafez)
***
Catrene:

Ochii tăi ce știu din Babel doar magii,
fă-i tu,Doamne,să nu uite a vrăji !
De urechea ce-nrobește frumusețea
prinde perla lui Hafez din poezii !
...
Hafez,fă-ți sul poemul si ascunde-l bine;
după a fățărniciei cămilă,tu te ține !
Și taci! Acesata-i timpul menit tăcerii tale.
Suspină!Și pocalul cu vin să te aline

















sâmbătă, 17 septembrie 2011

Saadi dintre roze ieșind...

Rondel
(Reverie de Al.Macedonski)


                       Saadi, dintre roze ieșind,
                       Uită să-și blesteme amanul...
                       Sădise pe veci Gulistanul
                       Și sufletu-și dete zâmbind.

                       Aflai ca și el talismanul
                       Tot raiul să pot să-l cuprind.
                       Saadi, dintre roze ieșind,
                       Uită să-și blesteme amanul.

                       Turbat-a în voie dușmanul. --
                       El cupa de fiere golind
                       S-a dus în amurg șovăind,
                       Ș-a fost mai slăvit ca sultanul
                       Saadi, dintre roze ieșind.


luni, 1 august 2011

Poezia persană (III)


Saadi(Sa'di)
Abu Muhammad Muslih ibn Abd Allah

Prima pagină din ”Bustan”(după un manuscris indian)

Saadi (aproximativ 1213-1283) a fost unul dintre marii poeți medievali ai Persiei cunoscut pentru măiestria poetică și profunzimea ideilor. S-a născut la Shiraz.Tributar al unei copilării nefericite, a plecat la Bagdad pentru a studia.
Excelează în științele islamice,drept,istorie,literatură arabă,teologie.
Din cauza dominației mongole Saadi a trăit prin locuri deșertice,in condiții precare,printre caravane,unde a întâlnit oameni de toate condițiile.
Saadi  în ”Grădina florilor”(”Glolestan”)

Capturat de armatele cruciațior la Acra, a rămas 7 ani în captivitate,
fiind eliberat de Mameluci.S-a întors la Shiraz,orașul natal,pacificat de
Abubakr Sa'd ibn Zangy,de la care a luat,în semn de omagiu,numele său de scriitor.
Operele sale mai cunscute sunt „Bustan”(”Grădina fructelor”),scrisă în versuri și ”Golestan”(”Grădina trandafirilor),o culegere de istorioare morale scrise în proză.

Mausoleul lui Saadi ,la Shiraz,

Mormântul poetului în mausoleu.

”Bustan”(fragment despre originea cărții”):

                    În lung și-n lat am colindat pământul
                    Și tuturor le-am ascultat cuvântul.
                    *
                    Foloase am tras în orice colț sub boltă
                    și câte-un snop mi-a dat orice recoltă.
                    *
                    Dar ca-n Shiraz cinstită seminție
                    nu afli năcăieri - ferice fie !
                    *
                    Iubirea care aici mi-a dat aroma
                    Di minte-mi șterse Siria și Roma.
                    *
                    Dar din grădina lumii-n forfoteală
                    n-am vrut să mă întorc cu mâna goală.
                    *
                   Mi-am zis :Vestit e în Egipt zaharul
                   el poate fi pentru prieteni darul.
                   *
                   Și totuși nu-mi umplui cu el vesmântul.
                   mai dulce ca zaharul e cuvântul.

(Din Volumul ”Trei poeți persani”_traducere din persană de Otto Stark)..