Ceramică de Iznik în patrimoniul românesc

Ceramica de Iznik (în antichitate Nicaea, oraş cunoscut pentru primul sinod ecumenic din anul 325  şi pentru al doilea din anul 787 ) poate fi identificată după anumite indicii: pasta albă, cu tentă gălbuie şi curată, pereţi groşi, smalţ transparent cu o bază alcalină de plumb, strat uniform, gros rezistent la ardere.

Unul dintre cele mai vechi simboluri din reprezentările vizuale a fost copacul, perceput ca un simbol al verticalităţii sau ca legătură între cer şi pământ.

1. Muzeul Bucuresti: Farfurie cu copac- sec XVI
                 Vasul a fost lucrat la roată, pictat şi glazurat. A trecut prin trei arderi pentru a ajunge în faza finală: semifaianţă uscată şi angobată, decorul cu pigmenţi, glazura aproape sticloasă.

2. Academia Română : Farfurie cu garoafe- sec.XVIII

 3. Academia Română: Placă ornamentală

4. Academia Română: Farfurie sec.XVII

5. Academia Română. Farfurie cu lalele- sec.XVII

6. Academia Română. Farfurie mare sec.XVIII

Sursa: Google

Istanbul - Palatul Topkapî ( I )

Bosforul - vedere panoramică- (văzut din palatul Topkapî)

Palatul Topkapî

Palatul Topkapi (în limba turcă: Topkapı Sarayı ) a fost comandat de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih (Cuceritorul) în 1459 și terminat în numai 6 ani. Este simbolul și centrul Imperiului Otoman, situat între golful Cornul de Aur și Marea Marmara, cu o vedere superbă asupra strâmtorii Bosfor.
Intre 1465 și 1853 a fost reședința urbană a sultanilor otomani. A fost construit pe acropolea vechiului Bizanț. Numele său, ”Topkapî Sarayi” înseamnă ”palatul porții tunurilor”, împrumutat de la o poartă vecină, astăzi dispărută.

Mehmed al II-lea Cuceritorul

Palatul cunoaște extinderi numeroase: construirea haremului, în cursul sec. al XVI-lea, modificări după cutremurul din 1509 și după incendiul din 1665.
Este un complex arhitectural ce cuprinde patru curți principale și numeroase clădiri anexe. În apogeul său ca reședință imperială adăpostea 4000 de persoane.
La dispariția Imperiului Otoman, în 1921, Palatul Topkapî este transformat în muzeul epocii otomane, printr-un decret al guvernului republican (3 aprilie 1924).
Desi palatul are sute de camere, numai cele mai importante sunt deschise vizitatorilor. Este permanent supravegheat de funcționarii ministerului și de gărzile armatei.

Poarta Imperială (Bâb-I-Hümayun) ete azi intrarea principală a palatului,construită în timpul lui Mehmed al II-lea.

Poarta Salutului (Bâb-üs Selâm) se află după Poarta Imperială și marea curte în care se află Biserica ”Sf.Irina”. Cele două turnuri octogonale au fost construite în timpul lui Suleyman Magnificul.

Palatul oferă exemple de arhitectură otomană și adăpostește importante colecții de porțelanuri, veșminte, arme, scuturi, armuri, miniaturi, manuscrise cu caligrafie islamică, picturi murale, precum și o expoziție permanentă de obiecte prețioase și bijuterii din Epoca Otomană.

Spațiu interior și grădină

Sala Imperială

***
Haremul din Palatul Topkapî are aproximativ 300 de camere, 9 băi (hamams), 2 moschei, un spital și o spălătorie. Haremul este un loc privat și interzis, unde locuiau membrii familiei imperiale(dinastia). Era spațiul destinat familiei în societatea islamică.

Palatul Topkapî a fost înscris în patrimoniul UNESCO în1985.

Ceramică de Iznik în muzee

Platou -1500-1510- Muzeul Arheologic  Istambul



















Sălile muzeului Luvru, care prezintă arta otomană, posedă o colecție impresionantă de plăci decorative pătrate și veselă de Iznik. Le găsim de aesemenea la British Museum sau la Muzeul arheologic din Istambul.
O altă colecție remarcabilă, aceea a lui Calouste  Gulbekian, născut în 1869 la Uskudar, a făcut de curând obiectul unei expoziții, în Turcia, la muzeul Sakip Sabancî. Colecția cuprinde 112 piese (vase) și 800 de plăci decorative.

Farfurie de ceramică cu lalele și rozete - 1540-1550 - British Museum

Farfurie -1550-1570 - British Museum

Culorile utilizate sunt, mai intâi, albastru de cobalt, dominant între 1480-1520, mai mult sau mai puțin diluat. El permite obținerea numeroaselor nuanțe de albastru care contrastează plăcut cu fondul alb. Albastrul de cobalt se îmbogățește, începând cu 1520, cu un bleu turcoaz, pe bază de oxid de cupru.
Gamele de verde, de la verde crud la verde olive, apar prin 1530, odată cu rozul, griul și negrul. Purpuriul și culoarea brună, completează gama, dar este un roșu- tomată, realizat cu oxid de fier. Prezența roșului  este vizibilă în decorul ceramicii din Moscheea lui Suleyman Magnificul de la Istambul.
Stilul ”Damascus” a fost foarte popular între anii 1540 și 1550. Au fost denumite ”damascuri” după unele piese care au fost găsite la Damasc, în Siria. Dar mai târziu s-a dovedit că proveneau din cuptoarele de la Iznik.

Carafă- Muzeul Luvru

Platoul cu păun (ceramică ”damasc”)- Muzeul Luvru

Farfurie cu flori (ceramică ”damasc” )- Muzeul Luvru

Epoca de aur a culturii otomane- (III) -Ceramica

Ceramica de Iznik

Cucerirea Bizanțului de către Mehmed al II-lea, în 1453, va aduce o reînoire a capitalei imperiale. Infrumusețarea capitalei, decisă de sultan, a determinat o cerere sporită de piese de decor și de obiecte de artă.

Numită în turcește ”cini ”și destinată inițial să satisfacă cererea Curții Otomane din Bizanț, ceramica de Iznik va fi exportată rapid în Occident, în special în Italia.
Arta ceramicii a cunoscut între anii 1530-1540, (în timpul domniei lui Suleyman Magnificul), o dezvoltare impresionantă. Orașul Iznik devine principalul centru artistic, producător al unei ceramici absolut superbe care va ajunge să fie cunoscută drept ceramică de Iznik.

Ceramica de Iznik a fost pusă în valoare prin construcțiile sponsorizate de Sultanul Suleyman, ea fiind folosită pentru decorarea mai multor clădiri, dintre care cea mai cunoscută este Moscheea Albastră din Istanbul, care-și datorează numele culorii dominante de pe plăcile ceramice.
În timpul lui Suleyman cererea pentu ceramica de Iznik a crescut foarte mult, fiind produse atunci numeroase vase, farfurii, ulcioare, cupe etc. Multe dintre acestea au supraviețuit timpului și pot fi astăzi admirate în muzeele turcești.

Ceramică din palatul Topkapî