Sicilia și cultura arabă-(II)-

Pătrunderea culturii arabe în cultura şi civilizaţia Europei medievale s-a efectuat prin canalul Spaniei şi al Siciliei.
Primul monument literar al Spaniei, Romancero-ul, păstrează vie amintirea prezenţei musulmanilor în Spania: ciclul "romanţelor maure" din această celebră culegere are, foarte probabil, la bază un original arab: atmosfera, motivele, reacţiile sentimentale, spiritul, stilul, evoca puternic lumea arabo-islamică.

Cucerirea musulmană a Siciliei s-a înfaptuit în anul 827: o armată de zece mii de arabi, berberi, persani si mauri spanioli debarca la Capo Granitola, la ordinele emirului din Qairawan (oraș din Tunisia vestit prin frumoasa moschee Sidi-Uqba, antic lăcaș de cult islamic, cu cel mai vechi minaret din lume si cele mai armonioase compozitii ale artei musulmane- construita la anul 670 pe ruine cartagineze).

Emiratul sicilian adoptă capitala fostei dominații bizantine Panormo, care devine Balarmuh, și de aici una dintre cele mai înfloritoare medina din zona mediteraneeană; mai presus de andaluza Qurtuba (Cordoba) a umayyazilor, de Al-Qahira (Cairo), riscând chiar să iasă din umbra magnificului Constantinopol ca o nouă și luminoasă rivală.

Arhitectura Evului Mediu din Occident a fost sensibil influenţată (mai ales în Sicilia şi Spania) de tradiţiile arhitecturii arabo-musulmane: ferestre duble, arce de diferite genuri, creneluri, cupole, arcade sau bolte poligonale şi segmentare, suprafeţe traforate, decoraţie policromă cu ceramică emailată

Arcul în formă de potcoavă (apărut mai întâi în 709, în moscheia omayazilor din Damasc) a fost mult folosit de arabi, pentru posibilităţile sale atât structurale cât şi decorative. De asemenea, arcul trilobat, cel dantelat (polilobulat), cel ascuţit, arcul orb, acesta din urma frecvent în arhitectura arabo-musulmană şi stilul mudejar

 Biserica S.Giovanni degli Eremiti 

Amprentele Orientului arab se mai pot vedea în Palermo doar în câteva locuri: 

 - în câteva structuri din Palazzo Reale cu splendida sa Capella Palatina, fosta reședință  a emirului arab; 

 - în biserica normandă San Giovanni degli Eremiti (foto); 

 - în Castello della Zisa (de la “Aziza”, în arabă ”cea iubita”), în interiorul căreia se găsește acum Muzeul Islamic;

 - în Castello della Cuba (de la cuvântul arab qubba, cupola!)- al cărui pavilion într-o superbă grădină care fost locatie pentru una dintre nuvelele din Decameronul lui Boccaccio; 

 - în castelul Fawwarah din epoca kalbită, al emirului Giafar, în prezent castelul Maredolce din Parco Vecchio…

 Castello della Cuba 

Castelul Fawwarah (*sorgente d`acqua)
(Castelul Maredolce)

 Fântână de la catedrala Monreale

 Este tot ce a rămas din farmecul misterios al unei epoci apuse, din orașul pe care geograful arab Idris îl amintea drept “cea mai mare si frumoasă metropolă a lumii”!

Epoca islamica inseamna secole de glorie si opulenta: geniul saracen -sarazin-) termen folosit de europeni țn Evul Mediu pentru a desemna arabii și mai apoi pe toți cei de religie islamica) iluminează arta si arhitectura, impulsionează miraculos economia si comerțul, bazarul și suq-urile sunt pline de miresme exotice si de sclipirea bijuteriilor de aur si argint batute cu nestemate…

Sicilia și cultura arabă -(I)-

Ceea ce numim - nu tocmai exact - "cultura şi civilizaţia arabă", este de fapt, în cea mai mare parte, creaţia unor popoare ne-arabe, dar de religie islamică; popoare care au făcut parte din marele imperiu de odinioară al arabilor, care au folosit şi folosesc - în operele lor filosofice, ştiinţifice şi literare - limba arabă...(Ovidiu Drimba)

Palermo -artă arabă

Istoria Islamului în sudul Italiei își are începuturile în cadrul general al cuceririlor musulmane, continuată cu dominația musulmană asupra insulei Sicilia și a Maltei, proces care a fost inițiat din secolul al IX-lea.
Cucerirea musulmană a Siciliei și a unor părți din sudul Italiei a durat 75 de ani.

Stăpânirea musulmană asupra Siciliei a devenit efectivă din anul 902 când ultimul avanpost bizantin major din insulă, Taormina, a capitulat.

Domnia completă asupra insulei, sub forma Emiratului de  Sicilia, s-a situat între 965 și 1061.
Emiratul din Bari (din sudul Italiei) a avut o durată scurtă.(847 à 871)
 ***
Castelul sarazin din Taormina

Detaliu de manuscris care descrie cucerirea orașului Siracusa-878

Sicilia a reprezentat pivotul stăpânirii islamice în Italia.
Palermo a devenit capitala musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah Balharm ("Orașul").
Sicilia arabă a fost guvernată succesiv de către dinastia sunnită a aghlabizilor din Tunisia și apoi de către cea șiită a fatimizilor din Egipt.

Dinari din epoca aghlabidă din timpul emirului  Ibrahim al II-lea

Emiratul a atins apogeul său pe plan cultural sub emirii  Jafar ibn Mohammed (983-986) și .Yusuf al-Kalbi (990-998.).ambii fiind patroni ai artelor.

Ibn Hawqal, un comerciant din Bagdad care a visitat Sicilia în 950, ne-a lăsat o descriere  a orașului Palermo din acea vreme: ” o asezare fortificată numită ”alcazar”((alcázar, palat) este centrul cu o moschee .In cartierul al-Khalisa (Kalsa) se află palacio  emirului, băile, moscheea palatului , birouri  gugernamentale și chiar o închisoare. ”

  La sfârștul secolului al XII-lea, un alt călător, poetul și geograful arab  Ibn Jubair a vizitat orașul, lăsând și el o descriere a Al-Kasr și Al-Khalisa.:

”Capitala este înzestrată cu două daruri, splendoare și bogăție. Ea cuprinde toată frumusețea reală și imaginară pe care și-o poate dori cineva. Splendoare și grație împodobesc piețele și provincia; străzile și drumurile sunt larg, iar ochiul se bucură de frumusețea acestora. Este un oraș plin de minuni, cu clădiri similare celor din Cordoba, construite din piatră de var. Un permanent val de apă provenit din patru izvoare susură prin oraș. Sunt atât de multe moschei încât este imposibil să fie numărate. Multe dintre ele servesc și ca școli. Ochiul se bucură de toată această splendoare.”

***

Intr-adevăr ocupaţia arabă a introdus în agricultură un sistem de irigaţie perfecţionat aici ca în nici o alta ţară din lume la acea dată. Arabii au introdus în Spania şi Sicilia - de unde acestea se vor răspândi în restul Europei - metode şi specii necunoscute în agricultură, pomicultură şi horticultură, ca: orezul, cânepa, bumbacul, dudul alb, bananierul, curmalul, gutuiul, portocalul, lămâiul, caisul, piersicul, rodiul, moşmonul, pepenele galben, strugurii-ursului. 

De asemenea, manufactura mătasei, a bumbacului, a lânei, a hârtiei, introduse de arabi în Spania şi Sicilia (şi, prin acestea, în Europa), au dus la o puternică dezvoltare şi a comerţului.

***

Emiratul din Sicilia s-a destrămat din cauza luptelor interne dintre emiri și a fost cucerit de normanzi. Până în anul 1091, musulmanii au fost alungați complet. Cucerirea normandă a instaurat cu fermitate creștinismul romano-catolic în regiune, după ce creștinismul ortodox predominase în perioada stăpânirii bizantine și chiar în cea a dominației musulmane.

Palazzo dei Normanni, un palat fortificat islamic din sec.  IX , modificat ulterior după cucerirea normandă în sec. XI în sediul guvernului.

Pictură arabă realizată pentru regele normand,in jurul anului 1150(?)
(Palazzo dei Normanni)

S.Giovanni degli Eremiti 

Palermo- Palatul Zisa(înscris in patrimoniul UNESCO)

Palatul guvernatorilor

Sicilia a continuat să rămână şi sub dominaţia normandă o punte de legătură între civilizaţia Islamului şi cea a Europei. La curtea lor din Palermo regii normanzi şi-au atras erudiţi, medici, poeţi musulmani; în timp ce constructorii arabi au clădit diferite edificii splendide în stil arab, mult admirate şi azi. Iar împăratul Germaniei şi rege al Siciliei, Frederic II de Hohenstaufen  (care prefera să rezideze la Palermo), era un bun cunoscător al limbii, religiei şi ştiinţei arabe, întreţinând legături strânse cu Siria şi Egiptul, invitând la curtea sa erudiţi, poeţi şi filosofi musulmani din Orientul Apropiat, adoptând el însuşi cultura şi obiceiurile arabe.

 Catedrala din Monreale (în dialectul sicilian Murriali)

Arta şi arhitectura arabo-normandă au combinat elemente occidentale (precum coloanele și frizele clasice) cu caligrafia tipică artei decprative musulmane.

Fântână de nișă în palatul Zisa

Muzicien  arabi la curtea lui Ruggero, (mozaic din Capela Palatină)

Tavanul gării din Taormina cu decorații de inspirație arabă

Regele normand Roger al II-lea

Proverbele Orientului (II)

Proverbe persane

Clișee orientale într-o poezie

Stefan Baciu

                           Orient

                            Sarailii și baclavale, bragagii
                            tone de halvița și susan
                            narghilele și halva și gingirlii
                            bărbi cu pașalâc și lung caftan

                            trec iavaș-iavaș înspre harem cadâne
                            pașa trage cu nădejde din ciubuc
                            plin de ură, cu priviri păgâne
                            potrivindu-și laba groasă în papuc

                           corăbioare, bigi-bigi, musaca
                           pungi cu galbeni (aferim!) bacșiș
                           vine'n taină singur Vodă la cafea
                           vocea pașei taie ca un vârf de șiș...

Proverbele Orientului (I)

”Proverbul: înţelepciunea bâtrânilor şi tinereţea înţelepciunii”.
(definiţie aforistică de N. Petrescu-Redi -1999)

***
- ”Sunt o mie de feluri de a pierde o zi, însa niciunul de a o întoarce înapoi." (proverb arab)

***

***

- ”Deschide gura doar daca ceea ce ai de gand sa spui este mai frumos decat tacerea. ~ (proverb arab)
***

                     (Începem să îmbătrâni, când încetăm să învățăm)

***
- ”Când inima plânge pentru ceea ce a pierdut, spiritul râde pentru ceea ce a gasit”. ~( proverb sufit)

- ”Păstrează un copac verde în inima ta și poate că pasărea cântătoare va veni.” ~( aforism sufit)

***

(Dragostea unui tată esta mai înaltă decât un munte . Dragosrea unei mame este mai adâncă decât oceanul)-proverb japonez-
***

***

- ”O faptă bună moare atunci cand se vorbeste despre ea. ” (proverb arab)

             
  (Acul disprețului poate străpunge și carapacea 
                 unei broaște țestoase)-proverb indian-
***

”Marghilomana”-Cafeaua turcească la București

Din Orientul Arab, cafeaua a ajuns în Europa. Licoarea aceasta aromată pe care o sorbim cu nesaț în fiecare zi, se prepară în nenumărate feluri, după gust sau specificul locului...
Prima cafenea (”cahvenea”) se deschide în București, la 1667, proprietatea unui fost ienicer, Kara Hamie.
România s-a mândrit cu renumita ”marghilomană”, care a intrat în vocabularul bucureștenilor după primul râzboi mondial.
Se spune că Alexandru Marghiloman (1854- 1925), om politic, jurist, mare moșier și lider  al partidului conservator era un mare amator de cafea.
Într-o zi pe când se afla la vânătoare a cerut valetului să-i facă o cafea. Acesta, neavănd  apă, a pregătit-o cu coniac...Așa s-a născut”marghilomana”. care este de fapt o cafea turcească fiartă cu rom sau coniac. Era servită în cesti foarte mici, fără toartă,(după moda turcească) numite ”filigene”. Cafeaua se fierbea în ibrice, pe nisip încălzit cu cărbuni.
In Bucureștiul interbelic, la ”Capșa”sau la ”Hanul lui Manuc” (în ”Sala Domnească”), unde aveau loc baluri mascate și serate mondene, unde se serveau pește sau friptură rece de mistreț asortate cu vinul potrivit (alb sau negru). cafeaua ”Marghiloman” era la mare cinste...
Există mai multe moduri de preparare a unei ”marghilomane”. Iată unul dintre ele:
La foc mic (sau la nisip) se pun la fiert în ibric 100 ml.coniac și 2 lingurițe de zahăr. Când amestecul clocotește se adaugă 3 lingurițe de cafea. Se  trage ibricul deoparte, se acoperă, și. după 2-3 minute (când cafeaua se depune la fundul ibricului, licoarea limpezită se toarnă cu grijă  în ceașcă...

Rădvane (carete) otomane

Caretă otomană
***
Multă vreme oamenii  au folosit pentru deplasare și pentru transportul greutăților animalele pe care le-au domesticit ( boi, cai, elefanți).
Cele mai vechi  informații despre roată apar menționate în documente descoperite în Egipt și în China.
Tăblițele de lut descoperite în Irak vorbesc despre existența carelor încă din anul 3500 Î.HR.
Odată cu dezvoltarea drumurilor, pentru a mări confortul călătorilor se construiesc trăsuri, diligențe, calești (trăsuri elegante cu capotă).
***
In țările din Orientul Mijlociu pentru transportul mărfurilor și persoanelor pe uscat erau folosite animalele: cămilele și caii. Mijloacele rulante au rămas incredibil și nejustificat de înapoiate, rămânând practic inexistente din peisajul cotidian până târziu.
 În Muzeul  Topkapî se  află câteva calești otomane, probabil din vremea lui Suleyman Magnificul.

***Rădvan (de la cuvântul rusesc rydvan) , termen învechit. Este o trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. Sinonim: caretă