duminică, 22 mai 2016

Arme orientale- Arme și armuri otomane (I)

Arme orientale vechi
 Armele au marcat istoria omenirii într-un mod uluitor, de la primele săgeți cu vârf de silex până la armele sofisticate din prezent. Aceste obiecte concepute pentru a ucide au dovedit cât de ingenioși pot fi oamenii.
In spațiul islamic armele erau privite și ca obiecte de podoabă. Erau damaschinate cu aur și pietre prețioase, adevărate opere de artă.

1. Arme orientale dintr-un muzeu din Paris.
 Cele două pumnale cu lamă triunghiulară numite katar, sunt de origine indiană. (acestea datează din sec.XVII).
Cele două pumnale cu mâner în formă de cap de cal sunt de asemenea de origină indiană; cel scurt este un kandjar făurit din oțel aurit; cel lung, cu vârful arcuit este un djambia, din oțel damaschinat, încrustat cu rubine și smaralde, cu mâner din jad cenușiu.
Toporișca se numește tabar ; este făurită din oțel damaschinat cu aur (sec.XVII).
Sabia scurtă din dreapta este un kindjal cerkez cu mâner de fildeș de morsă.

2. Arme și armuri otomane 
De mii de ani în războaie, (atât în Occident cât și în Orient) s-au folosit arcul cu săgeți, sabia, sulița, lancea, halebarda și topoarele de toate mărimile. După descoperirea prafului de pușcă au apărut și armele de foc.

Cavaler otoman din sec.al XVI-lea
Detaliu de armură pentru cai
Armură și arme din sec.al XVI-lea

Diferite coifuri:

Coif de spahiu (sec.XVI)                  Coif utilizat de cavaleria otomană
                                               


Coiful lui Suleyman Magnificul ( cu aur și argint)
***
Coiful lui Mehmet Sokollu(Sokullu) Pașa , (Mare Vizir al Imperiului Otoman, timp de 14 ani , sub domnia a trei sultani: Suleyman Magnificul, Selim al II-lea și Murad al II-lea
Coif de metal ,sec. XV
Armura sultanului Mustafa al III-lea

duminică, 15 mai 2016

Artă otomană (I)

Camera fructelor- Topkapî


 Arta de curte în Imperiul Otoman este o artă unificată, imaginea însăși a unui stat centralizat și strâns administrat așa cum era Imperiul Otoman.
 Marile  dimensiuni ale acestui imperiu și bogățiile sale au permis un important mecenat care a favorizat dezvoltarea activităților artistice în paralel cu comenzile date chiar de stat.
Statul joacă un rol important din toate punctele de vedere: construirea marilor manufacturi, controlul materiilor prime, angajarea artiștilor și meșteșugarilor. Pictorii și ornamentiștii din kitab khana( corporația academică a sultanului) oferă modele pentru toate artele, contribuind astfel la realizarea unei arte unitare. Aceleași teme se regăsesc în ceramică, (veselă, faianțe, vitralii), textile, metale, lemn (boazerie) și arhitectură. Se remarcă puternicul impact al Iranului asupra artei otomane ( în special stilul timurid care se regăsește și în producția artistică a imperiilor moghol și savafid).

Faianță, boazerie, vitralii ( Topkapi)



Epoca  lui Suleyman I (Magnificul) rămâne în memorie ca o epocă fructuoasă pentru arte și strălucită pentru politică.
Odată cu cucerirea Constantinopolului, arhitecții otomani descoperă Hagia Sophia, care devine modelul absolut al arhitecturii lor religioase. Mimar Sinan este marele arhitect otoman iar Suleyman și  Rüstem Pacha, mare vizir, au fost comanditarii cei mai importanți în materie de arhitectură.(Se cunosc 13 caravanseraiuri cu  numele de Rüstem Pacha). S-au construit numeroare moschei cu complexele adecvatte (scoli, spitale, băi)...
Strălucitul arhitect Mimar Sinan (1489/1490-1588), a proiectat, utilizând tehnici extrem de complicate pentru acele timpuri, moschei, palate, poduri, clădiri publice, considerate în prezent ca fiind printre cele mai frumoase construcții realizate în stil islamic din întreaga lume.

Moscheea lui Rüstem Pasa


Fragment de ornamentație în moscheea Rüstem Pasa

Domul moscheeii lui Selim

Detaliu ornamental din palatul Dolmabasce

După moartea lui Sinan, arhitectura otomană este departe de a se epuiza. Succesorii construiesc în continuare moschei, edificii publice, palate, respectând principiile maestrului și adăugând concepția lor personală.

Fântâna lui Ahmedal III-lea-Istanbul

duminică, 8 mai 2016

Muhteșem Yüzyıl - Frumoasele sultane și bijuteriile lor



Bijuteriile

Cercetarea minuţioasă ce a permis reconstituirea bijuteriilor de epocă a avut un rol impor­tant. În absenţa unor documente scrise, care să conţină descrierea costumelor şi bi­juteriilor acelei epoci, cercetătorii au fost nevoiţi să se concentreze în special asupra miniaturilor şi costumelor expuse în magnificul palat Topkapî.
Bijuteriile joacă în serial un rol aparte şi datorită legăturii cu totul speciale pe care sultanii au avut-o cu aceste podoabe. Ele nu erau doar simple obiecte de podoabă, ci adevărate mărci ale puterii politice şi economice.
Însuși sultanul Suleyman a fost un bijutier iscusit la fel ca și tatăl său Selim I.
Cu toate controversele pe care le-a stârnit serialul, nimeni nu poate contesta frumusețea hainelor și a bijuteriilor purtate de actori.
Mai mult decat atat, bijuteriile purtate în film, multe dintre ele copiate cu fidelitate după cele reale, au devenit sursa de inspiratie pentru numeroase colectii .
Moda Hurrem  a fost un adevărat bussiness pentru bijutieri, coafori, haute couture. Numeroase site-ri pe internet propun spre vânzare bijuterii, rochii de gală sau imbrăcăminte de interior.






Bijutieri celebri au fost sponsori pentru serial. Pentru prima serie a foiletonului firma  Bobeyi , inspirându-se din modelele originale de la Topkapî, a creat în trei ani de muncă o admirabilă colecție de o sută de piese numită ”Bijuteriile sultanei Hürrem.”
Bijuteriile purtate în film de către personajele feminine și masculine reprezintă cocheta sumă de un milion și jumătate de dolari.
Dim iunie 2011 bijuteria Altinbaş furnizează bijuterii destul de costisitoare( între 6000 și 15000 de dolari).
***
Frumoasele sultane

Hasfa- sultana mamă
Hürrem.- haseki sultan
Mahidevran
Hatice
Mihrimah
 Sultana Sah
 Fatma
Nurbanu
Aybige -prințesa Crimeii
Firuze- favorita persană a lui Suleyman


Cuplul imperial din final

joi, 5 mai 2016

Giuvaeruri - Orfevrerie otomană: bijuterii

 Broșă cu smarald și diamant


Brosă

Secolele XVI și XVII constituie vârsta de aur a Imperiului Otoman în timpul căreia toleranța față de minoritățile etnice și religioase rămâne remarcabilă.
În 1596, în momentul apogeului său,  Ehl-i Iref,”societatea oamenilor de talent”, care grupa meseriașii curții număra 110 orfevri, ceea ce arată importanța artei metalului la curtea otomană.
Mai multe materiale sunt folosite: argint, aur, zinc și ”tombak”(cupru placat cu mercur după o tehnică specifică imperiului). Prelucrarea se făcea prin  martelaj (lovituri mici cu un ciocănel, pe o nicovală specială, metalul fiind încălzit pentru a fi suplu) iar fondul putea fi ciselat sau mat.
 ***
Prelucrarea pietrelor, fie că era vorba de jad sau de cristal, de pietre prețioase ca smaraldul, rubinul, ametistul, diamantul, safirul, era ca și în India Mogulilor, extrem de apreciată la curtea otomană.
Tehnicile erau puțin diferite față de cele din India, dar aceasta nu impiedică ca unele atribuiri să fie dificile.
Pietrele prețioase erau montate în casetuțe, căpătând forme florale. Fire de aur pot fi încrustate în pietre, iar firele pot fi fin incizate.
Meșterii giuvaergii nu interveneau în forma pietrelor, nu le tăiau, ci păstrau forma și dimensiunea lor naturală,
***
Colier de aur sec.17-18-Topkapi

Egrettă( broșă) pentru turban,sec. 16, cu diamante, smaralde și perle. Se crede că ar fi aparținut lui Suleyman Magnificul

Egretă pentru turban

Egreta cu turcoaze

Egreta cu rubine

Pendativ cu smaralde

Coif din aur cu incrustații . (jumătatea sec.16)

Medalion cu tughra sultanului Abdulmecid al II-lea. (sec.19)

Broșă cu diamante.
Un rar exemplu de orfevrerie otomană,cu motivul lalelei. (sec.XIX)-colecție particulară

Broșă pentru turban -muzeul Topkapi